Anii ’60-’70 ai secolului trecut au fost caracterizați de mișcările contestatare, care au influențat toate domeniile științifice și sociale. În medicină, acest lucru s-a materializat prin lansarea de către școala canadiană de drept medical a unui nou concept, și anume: medicina bazată pe dovezi. El venea să înlocuiască conceptul de medicină „clasică”, deductivă (Opinion-Based Medicine – OBM) bazată pe bagajul de cunoștințe acumulat din studiile și experiența personlă, pe tradiționala ars medicae, pe intuiția personală a clinicianului. Medicina bazată pe dovezi (Evidence-based medicine – EBM) susținea că medicina trebuie să se concentreze pe obiectivitate, pe dovezi, pe meta-analiză, pe folosirea metodică, algoritmică, a totalității ramurilor medicinei (epidemiologie, genetică, bio-statistică, informatică medicală, medicină explorativă și de laborator promptă, precisă și de calitate etc.), considerând raportul cost-eficiență sub un control de calitate riguros și permanent, medicul fiind factorul frontal al unui larg grup de specialiști cu care se găsește în interreacțiune. S-au redactat ghiduri și protocoale (foarte utile dacă nu sunt fetișizate), dar care au contribuit și la perturbarea relației medic – pacient. Pacientul a pierdut caracteristica de subiect al relației, fiind transformat în obiect și, în final, un număr într-un calcul probabilistic. Spiritul critic, care a însuflețit la origine conceptul Evidence-based medicine, a fost înlocuit de formalism, conformism, comoditate și statistică. Orice observație critică la adresa limitelor EBM era tratată ca o „blasfemie”. Un adevăr clasic „nu există boli, există bolnavi” s-a transformat în „nu există bolnavi, există boli care pot fi tratate după algoritm”.
Medicina bazată pe valori a apărut ca o contrapondere la medicina bazată pe dovezi. Progresul științei a condus nu doar la o complexitate crescândă a faptelor (la care medicina bazată pe dovezi este un răspuns), ci și la un nivel tot mai mare de alegere în funcție de valorile individuale (la care medicina bazată pe dovezi nu are un răspuns). Diversitatea societății contribuie la o complexitate crescândă a valorilor în practica medicinii. O mare varietate de discipline contribuie deja la medicina bazată pe valori. Pe lângă etică și drept, acestea includ: economia sănătății, analiza deciziilor, istoria medicinei, științele medicale și științele sociale și antropologice.
Conceptul de medicina bazata pe valori (Values-based Medicine – VBM) a fost propus de Bill Fulford, profesor de filosofie și psihiatrie la Universitatea din Warwick și membru al St. Cross College, Universitatea din Oxford într-un editorial intitulat Values-Based Practice: A New Partner to Evidence-Based Practice and A First for Psychiatry? (publicat în MSM, 6, ianuarie – decembrie 2008, p10-21) dezvoltat ulterior în Facts / Values: Ten Principles of Values-based Medicine (2013).
Care sunt valorile în medicină?
Cuvântul valoare/valori are mai multe sensuri. Cel acceptat în VBM este “calitate sau ansamblu de calități ale unor fenomene, idei etc. raportate la normele ideale ale tipului sau la necesitățile sociale și la idealurile generate de acestea”.
Cele mai cunoscute valori din medicina de astăzi sunt valorile etice. Cu toate acestea, valorile cuprind mult mai mult decât atât. Acestea includ și valori de alte tipuri – preferințe, nevoi, speranțe, așteptări ș.a.m.d. – atât ale medicului, cât și ale pacientului. O definiție a valorilor pacientului este oferită de Sackett și colab. (2000) „Prin valori ale pacientului se înțeleg preferințele, preocupările și așteptările unice pe care fiecare pacient le aduce la o întâlnire clinică și care trebuie integrate în decizii dacă vor servi pacientul”. Deciziile, în medicină, sunt luate deci din ce în ce mai mult pe un fond de valori complexe și adesea conflictuale. Există multe alte domenii din ce în ce mai „valorice” ale medicinei, cum ar fi guvernanța, auditul, asigurarea calității, preocupările legate de rentabilitate și utilizarea calității vieții și a altor măsuri similare în medicina preventivă și de sănătate publică.
Răspunsul propus de Bill Fulford la această complexitate este teoria cu cele 10 principii ale medicinei bazate pe valori.
1. Toate deciziile trebuie fundamentate de fapte și valori.
2. Valorile, deși prezente tot timpul, sunt cel mai vizibile atunci când diferite valori intră în conflict în luarea deciziilor.
3. Progresul științific crește importanța și diversitatea valorilor în luarea deciziilor prin crearea unei game mai largi de opțiuni.
4. Principiul „perspectiva pacientului” – Perspectiva grupului de pacienți este de primă importanță în luarea deciziilor.
5. Medicina bazată pe valori încearcă să rezolve conflictele de valori printr-un proces de echilibrare mai degrabă decât prin referire la o regulă sau la „rezultatul corect”.
6. Creșterea gradului de conștientizare a valorilor este crucială pentru practica medicinei și de aceea o atenție deosebită trebuie acordata limbajului utilizat.
7. Medicina bazată pe valori încurajează medicul să-și îmbunătățească cunoștințele despre valorile deținute de alte persoane prin metode empirice și filozofice.
8. Medicina bazată pe valori utilizează raționamente etice nu pentru a determina ceea ce este „corect”, ci pentru a explora diferențele de valori ca resursă pentru luarea deciziilor clinice.
9. Abilitățile de comunicare și ascultare sunt esențiale pentru medicină, atât în stabilirea perspectivelor valorilor diferite (în special perspectiva pacientului), cât și în rezolvarea valorilor conflictuale pentru a decide asupra unui curs practic de acțiune.
10. Principiul „cine decide” – Importanța explorării și a căutării de a rezolva diferențele de valori determină luarea deciziilor de către medici și pacienți, mai degrabă decât de eticieni și avocați.
Evaluarea lui Bill Fulford a complexității crescânde atât a faptelor, cât și a valorilor în practica medicală, precum și a modelului său de fapte + valori ale procesului de luare a deciziilor în domeniul asistenței medicale sunt perspective foarte utile. Medicina bazată pe valori oferă o provocare medicilor de a fi conștienți de potențialul „orbirii valorice” și să caute să depășească sau să evite acest lucru, folosind resurse empirice și filosofice, dar și concentrându-se pe perspectiva pacientului, narațiunea pacientului și limbajul pe care îl utilizează. Făcând acest lucru, medicina bazata pe valori se adaugă la principiul autonomiei lui Bauchamp și Childress, fundamentând ceea ce altfel poate fi un principiu abstract în practica clinică, pregătind medicul pentru a lua deciziilor clinice, cu respectarea în mod real a autonomiei pacientului (pe măsură ce explorează valorile).
Medicina bazată pe valori încurajează medicii să nu judece sau să cântărească valorile unele împotriva celorlalte, ci, mai degrabă, încearcă să-i îndemne să folosească abilitățile de comunicare pentru a crea un spațiu în care valorile să poată coexista. Medicina bazată pe valori este văzută ca o realizare practică a principiului autonomiei. Medicina a fost întotdeauna, cel puțin parțial, bazată pe valori – „jurământul” hipocratic, ca primul cod de etică medicală, ne duce înapoi în Grecia antica. Dar la fel cum avem nevoie de medicamente bazate pe dovezi, din cauza complexității crescânde a dovezilor care stau la baza luării deciziilor medicale, tot așa, din ce în ce mai mult, avem nevoie de medicină bazată pe valori, din cauza complexității crescânde a valorilor care stau la baza luării deciziilor medicale. VBM poate oferi clinicienilor abilități și resurse pentru a înțelege perspectiva pacientului și are puterea de a-l ghida pe medic către decizia corectă.
În concluzie, răspunsul la întrebarea din titlu este simplu: Medicina bazată pe dovezi și valori. Medicina bazată pe dovezi aduce plusul de obiectivitate și analizează eficiența deciziei în vederea obținerii „rezultatului corect”. Medicina bazată pe valori subliniază, importanța „procesului corect” în luarea deciziilor, mai degrabă decât al „rezultatului corect”. Atât procesul corect, cât și rezultatul corect sunt vitale în luarea deciziilor în domeniul asistenței medicale.
P.S.1 Prezentele rânduri nu constituie o critică a deciziilor luate de conducătorii iubiți și de experți medicali geniali în combaterea pandemiei COVID-19 cum ar fi carantina, împărțirea spitalelor în COVID-suport, COVID-nonCOVID, internarea non-voluntară a asimptomaticilor, încălcarea autonomiei pacientului etc. Sau poate… ?
P.S.2 Am aflat din declarațiile comandantului misiunii de luptă cu SARS-CoV-2 care a fost motivul pentru care a fost interzis comerțul în piețe, în spații închise: numărul mare de amenzi date în acele locuri și nu rezultatul unor anchete epidemiologice. Este cu adevărat o dovadă științifică irefutabilă și de aceea propun să se extindă măsura și la epidemia de accidente de trafic. Dat fiind numărul mare de amenzi date pentru exces de viteză să se permită circulația automobilelor doar pe drumuri neasfaltate și cu gropi unde este imposibil să se atingă mai mult de 30 km/oră.
sursa foto: pchalliance.org
Vasile Astărăstoae 
Noua mea carte: „Covid,, minciuna veacului”
„E mai lesne să păcălești oamenii decît să-i lămurești că au fost păcăliți”, este moto-ul cărții, o zicală care este atribuită apocrif lui Mark Twain (rasist american din veacul al 19-lea). Dar cartea exact asta încearcă: să lămurească pe covidoisterici că au fost păcăliți. Nu e un lucru ușor, dar nu renunț la ambiția de a realiza asta.
Din prefața cărții:
Măsurile mai multor guverne legate de combaterea molimei covid-19 au însemnat o gravă atingere a libertăților cetățenești. China, stat totalitar comunist care a impus prima acest fel de măsuri, a devenit modelul urmat și de așa zisa lume democratică. După părerea mea (pe care o argumentez în această carte) China a avut motive politice interne complet extramedicale pentru a anula libertatea de mișcare a cetățenilor din Wuhan, care în anul 2019 făcuseră manifestații de stradă în care contestau autoritatea Partidului Comunist. Noul coronavirus, descoperit în acel an, a fost doar pretextul pentru stăvilirea revoltei populației.
Un aspect grav al acestor măsuri este alterarea relațiilor interumane. Prin propaganda guvernamentală oamenii sînt învățați să-și privească semenii nu ca niște apropiați, față de care trebuie să manifestăm solidaritate, cu care să ne ajutăm reciproc, ci ca niște potențiale surse de infecție de care trebuie să ne ferim, care ne pot îmbolnăvi și omorî. Ura între oameni a ajuns la cote nebănuite, printre motive de ură apărînd faptul că cineva a ieșit pe stradă fără motive întemeiate și declarație pe proprie răspundere (cum se pretindea în perioada stării de urgență) ori că nu poartă mască.
A apărut în această perioadă o sectă agresivă – „apocalipsa covid” – ai cărei membri nu acceptă nici un fel de argument ci doar repetă propaganda autorităților, pe care o consideră adevăr absolut (indiferent cîte contradicții au apărut în declarațiile oficiale de-a lungul vremii) și declară drept proști sau vînduți Moscovei pe cei care nu le sînt pe plac. Adepții sectei se proclamă iubitori de oameni (lozinca lor favorită este „stați acasă ca să salvați vieți”), dar deseori lansează blesteme împotriva ereticilor de tipul „vedea-te-aș bolnav de covid la terapie intensivă”. Urmărind mesajele de pe rețelele de socializare ale sectanților rămîi cu impresia că, în iubirea lor de oameni manifestată prin preocuparea de a salva vieți, ar fi dispuși să omoare vreo 10000 de români ca apoi să prezinte niște grafice că au făcut foarte bine, fiindcă altfel ar fi murit 1 milion. Ei seamănă cu cei din Evul Mediu care ziceau că ciuma apare datorită unei vrăjitoare. Trebuie arsă pe rug vrăjitoarea și așa se va scăpa de ciumă. O ardeau, și uneori molima scădea. Alteori nu scădea, semn că n-au ales corect persoana care trebuie arsă pe rug.
Scriitorul de literatură științifico-fantastică Isaac Asimov, în cartea „Caverne de oțel”, își închipuia o lume în care omenirea e împărțită în 2 grupe: cei care au rămas să trăiască pe Pămînt, și cei din Lumile Exterioare (stații în spațiul cosmic). Ălora din Lumile Exterioare le era scîrbă de pămîntenii care colcăiau de microbi datorită lipsei de igienă care domnește pe Pămînt. Dar nici între ei nu se întîlneau, aveau roboți care le procurau tot ce e nevoie și dacă aveau de discutat o făceau prin videotelefon. Era considerat o chestie extrem de scîrboasă să stai în aceeași încăpere cu altă persoană și să respiri din aerul care poate cu puțină vreme înainte trecuse prin plămînul altuia. Se pare că vremurile închipuite în acest roman SF devin realitate. Distrugerea relațiilor sociale poate face mai mult rău decît un virus.
https://mariusmioc.wordpress.com/2020/11/09/noua-mea-carte-covid-minciuna-veacului/
ApreciazăApreciază
Ghidurile și protocoalele Medicinei pretins bazată pe dovezi, despre care ni se spune că sunt clădite pe obiectivitate, pe dovezi, pe meta-analiză, pe folosirea metodică, algoritmică, a totalității ramurilor medicinei (epidemiologie, genetică, bio-statistică, informatică medicală, medicină explorativă și de laborator promptă, precisă și de calitate etc.)… sunt doar nişte escrocherii ale “oamenilor de ştiinţă” din Medicina Alopată, ce sunt aserviţi Concernelor Farma-Chimice şi Sistemului Politico-Militarist.
„Atunci când susţinătorii domeniului farmaceutic şi vaccinal fac referire, în apărarea lor, la „medicina bazată pe dovezi”… ţineţi minte că cele mai multe dintre ceea ce ei numesc a fi evidenţe sunt, în întregime, fabricate. Când ei pretind că domeniul lor, al medicinei chimice, toxice, se bazează pe „ştiinţă reală”… ceea ce spun ei în realitate, este că se bazează pe ştiinţa frauduloasă, dar ei au hotărât, în secret, să o numească „ştiinţă reală”. Atunci când ei pretind că au „date ştiinţifice” care susţin poziţia lor… ceea ce spun ei, în realitate, este că toate acele „date” sunt născocite de către cercetători corupţi, care primesc mită de la companiile farmaceutice.”
– Mike Adams
ApreciazăApreciază
Citez:
– Pur și simplu nu mai este posibil să crezi o mare parte din cercetările clinice care sunt publicate sau să te bazezi pe judecata medicilor de încredere sau pe liniile directoare medicale autorizate. Nu-mi face plăcere această concluzie, la care am ajuns încet și fără tragere de inimă de-a lungul celor două decenii de editor al The New England Journal of Medicine.
– În ultimele două decenii, industria farmaceutică s-a îndepărtat foarte mult de scopul său inițial înalt, de a descoperi și produce noi medicamente utile. Acum, fiind în primul rând o mașină de comercializare pentru a vinde medicamente cu beneficii dubioase, această industrie își folosește bogăția și puterea pentru a coopta fiecare instituție care ar putea sta în calea sa, inclusiv Congresul SUA, FDA, centrele medicale academice și profesia medicală în sine.
– Luați în considerare studiile clinice prin care medicamentele sunt testate la subiecți umani. Înainte ca un medicament nou să poată intra pe piață, producătorul acestuia trebuie să sponsorizeze studii clinice pentru a arăta Administrației pentru Alimente și Medicamente că medicamentul este sigur și eficient, de obicei în comparație cu un placebo sau o pastilă inactivă. Rezultatele tuturor studiilor (pot fi multe) sunt transmise FDA și, dacă unul sau două studii sunt pozitive – adică arată eficacitate fără riscuri serioase – medicamentul este de obicei aprobat, chiar dacă toate celelalte studii sunt negativ.
– Nu pot exista două tipuri de medicamente – convenționale și alternative. Există doar medicamente care au fost testate în mod adecvat și medicamente care nu, medicamente care funcționează și medicamente care pot sau nu să funcționeze. Odată ce un tratament a fost testat riguros, nu mai contează dacă a fost considerat alternativ la început. Dacă se constată că este rezonabil de sigur și eficient, va fi acceptat.
– În termeni economici, îngrijirea sănătății este o industrie de mare succes – profitabilă, în creștere și practic rezistentă la recesiune – dar reprezintă o povară masivă pentru restul economiei.
– O revizuire a șaptezeci și patru de studii clinice cu antidepresive, de exemplu, a constatat că treizeci și șapte din treizeci și opt de studii pozitive [care lăudau medicamentele] au fost publicate. Dar dintre cele treizeci și șase de studii negative, treizeci și trei nu au fost publicate sau au fost publicate într-o formă care să transmită un rezultat pozitiv.
– Companiile farmaceutice spun că trebuie să perceapă prețuri din ce în ce mai mari pentru a-și acoperi costurile de cercetare, dar cheltuiesc mult mai puțin pentru cercetare și dezvoltare decât pentru marketing și administrare și, ulterior, păstrează mai mult din profit.
– Statele Unite ale Americii sunt singura țară avansată care permite industriei farmaceutice să perceapă exact ceea ce va suporta piața, oricât ar dori.
– Companiile farmaceutice au o influență prea mare asupra educației medicilor din această țară. Ele au prea mult control asupra evaluării propriilor produse, iar acesta este un conflict de interese.
– Industriei farmaceutice îi place să se descrie ca o industrie bazată pe cercetare, ca sursă de medicamente inovatoare. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Acesta este PR-ul lor incredibil și tupeul lor.
– Industria farmaceutică nu este singurul loc în care există risipă, ineficiență și profit. Acest lucru se întâmplă în mare parte din restul industriei de îngrijire a sănătății.
– Boala și moartea nu sunt opționale. Pacienții au dreptul să stabilească modul în care le abordează.
– Medicamentele de marcă nu au concurență, deoarece guvernul le acordă drepturi de comercializare foarte îndelungate și exclusive.
– Marcia Angell este un medic american, autor și prima femeie care a funcționat ca redactor-șef al Jurnalului de Medicină din New England. În prezent este lector principal la Departamentul de Sănătate Globală și Medicină Socială la Harvard Medical School din Boston, Massachusetts.
ApreciazăApreciază
Cu stimă
Nu există medicină alternativă ci numai medicină complementară, și aceea verificată clinic
ApreciazăApreciază
Daaa… din dreptate şi din sănătate, „cercetătorii americani şi britanici” au făcut adevărate (pseudo)ştiinţe abstracte, ultra-sofisticate, inabordabile şi impenetrabile pentru masele populare… (pseudo)ştiinţe rezervate doar celor dispuşi să facă tot şi orice din ceea ce li se cere, pentru a deveni judecători şi medici. Milenii la rând babele satului îi ajutau să se vindece pe cei care intrau în starea de auto-vindecare numită boală… iar moşnegii satului îi ajutau să recunoască dreptatea şi să-şi regrete faptele şi vorbele pe cei care comiteau nelegiuiri. Acum, în Lumea Modernă care îi crede pe antici ca fiind retardaţi, proşti şi înapoiaţi… avem nişte copii care, cel mai devreme la 25 de ani, primesc un carton prin care Sistemul îi unge ca judecători şi medici şi le dă pe mână vieţile oamenilor. Pur şi simplu, nişte copii care se cred judecători şi medici în timp ce delirează că ei ştiu, cunosc şi înţeleg… beţi de egoismul, vanitatea, aroganţa, stupiditatea, ignoranţa şi frivolitatea cu care inimile le sunt otrăvite de întreaga Societate cu „valorile” ei egoiste, mai ales prin intermediul Sistemului de Învăţământ, în special cel numit „Superior”.
ApreciazăApreciază
Daaa… din dreptate şi din sănătate, „cercetătorii americani şi britanici” au făcut adevărate (pseudo)ştiinţe abstracte, ultra-sofisticate, inabordabile şi impenetrabile pentru masele populare… (pseudo)ştiinţe rezervate doar celor dispuşi să facă tot şi orice din ceea ce li se cere, pentru a deveni judecători şi medici. Milenii la rând babele satului îi ajutau să se vindece pe cei care intrau în starea de auto-vindecare numită boală… iar moşnegii satului îi ajutau să recunoască dreptatea şi să-şi regrete faptele şi vorbele pe cei care comiteau nelegiuiri. Acum, în Lumea Modernă care îi crede pe antici ca fiind retardaţi, proşti şi înapoiaţi… avem nişte copii care, cel mai devreme la 25 de ani, primesc un carton prin care Sistemul îi unge ca judecători şi medici şi le dă pe mână vieţile oamenilor. Pur şi simplu, nişte copii care se cred judecători şi medici în timp ce delirează că ei ştiu, cunosc şi înţeleg… beţi de egoismul, vanitatea, aroganţa, stupiditatea, ignoranţa şi frivolitatea cu care inimile le sunt otrăvite de întreaga Societate cu „valorile” ei egoiste, mai ales prin intermediul Sistemului de Învăţământ, în special cel numit „Superior”.
ApreciazăApreciază
Medicii sinceri vorbesc despre medicina farma-chimică şi despre toxicitatea medicamentelor concernelor farmaceutice…
Citeşte, mai jos… declaraţiile câtorva medici sinceri…
––––––––––
„Cauza majorității bolilor este în medicamentele otrăvitoare pe care medicii le dau cu superstiție, pentru a efectua un tratament.”
– Charles E. Paige, M.D.
–––––––––-
„Fiecare medicament crește și complică starea de boală a pacientului.”
– Robert Henderson, M.D.
––––––––––
„Medicamentele nu vindecă, niciodată, bolile. Ele nu fac decât să stingă vocea protestului naturii și să pună la pământ semnalele de pericol pe care organismul le ridică, drept urmare a încălcării legilor firii. Orice otravă introdusă în organism trebuie luată în calcul mai târziu… chiar dacă, pe moment, atenuează simptomele prezente. Durerea poate dispărea, dar pacientul este lăsat într-o stare mai proastă de sănătate… deși, în acel moment, nu este conștient de acest lucru ”
– Daniel H. Kress, M.D.
––––––––––
„Cea mai mare parte a tuturor bolilor cronice este creată de suprimarea bolilor acute prin otrăvirea cu medicamente”
– Henry Lindlahr, M.D.
––––––––––
„Fiecare medic educat știe că majoritatea bolilor nu sunt ajutate în mod considerabil de medicină”
– Richard C. Cabot, M.D.
––––––––––-
„Persoana care ia medicamente… trebuie să se recupereze de două ori: o dată de la boală și o dată de la medicamente”
– William Osler, M.D.
––––––––––––
„De ce ar înghiţi un pacient o otravă fiindcă este bolnav… sau… de ce ar lua ceva care îl îmbolnăveşte pe un om sănătos?”
– L.F. Kebler, M.D.
–––––––––––
„Ce speranță există ca știința medicală să devină, vreodată, o știință adevărată… atunci când întreaga structură a cunoștințelor medicale este construită în jurul ideii că există o entitate numită boală… ce poate fi expulzată doar atunci când se găsește medicamentul potrivit?”
– John H. Tilden, M.D.
–––––––––––––-
„Profesiunea medicală este cumpărată de industria farmaceutică… nu numai din punct de vedere al medicamentelor, ci și din punct de vedere al predării și al cercetării. Instituțiile academice din această țară își permit să fie agenții plătiți ai industriei farmaceutice. Cred că este rușinos. ”
– Dr. Arnold Seymour Relman, profesor Harvard emerit de medicină, fost redactor șef al Jurnalului de Medicină din New England
–––––––––––––
„Drogurile medicamentoase constau în folosirea, ca remedii pentru boli, a acelora care produc boală la oamenii sănătoşi. Este vorba, pur și simplu, de o mulțime de droguri sau substanțe chimice sau produse de vopsit, într-un cuvânt – otrăvuri. Toate sunt incompatibile cu materia vitală; toate produc boală atunci când intră în contact cu orice este viu; toate sunt otrăvuri.
– R.T. Trall, M.D., Mărturie la Congresul S.U.A.
–––––––––––––
Pur și simplu nu mai este posibil să crezi o mare parte din cercetările clinice publicate sau să te bazezi pe judecata medicilor de încredere sau în ghidurile medicale autoritare. Nu mă bucur de această concluzie la care am ajuns, treptat, în ultimele două decenii, ca redactor al New England Journal of Medicine ”
– Dr. Marcia Angell, fost redactor în șeful Jurnalului de Medicină din New England
––––––––––––––
„Cele mai multe tratamente medicamentoase fără prescripție medicală și aproape toate cele prescrise… nu fac decât să mascheze simptomele sau să controleze problemele de sănătate sau să modifice în vreun fel modul în care funcționează organele sau sistemele, cum ar fi sistemul circulator. Drogurile medicamentoase nu tratează, aproape niciodată, motivele pentru care există aceste probleme… în timp ce creează, frecvent, noi probleme de sănătate, ca efecte secundare ale activităților lor. ”
– John R. Lee, M.D.
ApreciazăApreciază
Medicamentele farma-chimice (toxine de sinteză) obligă organismul să-şi folosească o parte considerabilă din energie pentru a le neutraliza şi elimina precum şi pentru a regenera ceea ce distrug ele. Din acest motiv, corpul limitează (proporţional cu otrăvirea farma-chimică) procesele iniţiale de detoxificare şi de regenerare (ce s-au manifestat prin simptome neplăcute) ale stării de boală pentru care omul s-a dus la medic. Însă, folosirea de medicamente farma-chimice duce, la rândul ei, la simptome de otrăvire. Unele dintre ele sunt înscrise pe prospecte. Altele, sunt declarate, public, după zeci de ani. Spre exemplu, după zeci de ani de folosire intensivă, „autorităţile medicale” au anunţat că Piramidonul şi Paracetamolul generează cancere.
Când ingerezi medicamente chimice, efectul asupra organismului este exact ca atunci când o ţară este atacată pe un al doilea front şi, din acest motiv, este nevoită să îşi redistribuie spre al doilea front cea mai mare parte din trupele, armele şi muniţia de pe frontul iniţial (starea de boală pentru care te duci la medic)… pentru a lupta cu inamicul mai agresiv de pe al doilea front (otrăvirea prin medicaţia toxică de sinteză). Astfel, pentru un timp… pe primul front („boala” pentru care omul s-a dus la medic) încetează toate bubuiturile de tun (simptomele neplăcute ale „bolii” pentru care ai fost la medic), însă… apar bubuituri de tun pe frontul generat de toxicitatea medicamentelor farma-chimice (greaţă, vărsături, lipsa de putere, erupţii pe piele, stare de rău, dureri, necroze, etc.) unele dintre bubuiturile de tun/simptome ale otrăvirii chimice fiind enumerate în prospectele medicamentelor chimice.
Obiectivul Medicinei Occidentale şi al Concernelor Farma-Chimice este acela de a crea otrăvuri de sinteză şi de a identifica dozele potrivite prin care toxicitatea chimică să îţi blocheze, rapid, simptomele stării de boală pentru care te prezinţi la medic dar, care, să nu îţi genereze, imediat sau dramatic, simptome de otrăvire. Asta numesc „specialiştii” Sistemului ca fiind „terapie de vindecare”.
ApreciazăApreciază
Citez din Alain Scohy, medic şi biolog:
Microzimele si boala
Aprofundata in Franta prin noi cercetari (varf de lance este medicul si biologul Alain Scohy), realitatea microzimelor ca unitati de baza ale vietii organice permite o noua intelegere a bolii, alunga teama de eventualele maladii infectioase, ba chiar si de cancere. „Raul se afla in noi, dar si puterea de a-l inlatura”, spune medicul francez. Dispunem de mecanisme de autovindecare pentru a repara o tumora sau o disfunctie, atunci cand creierul da acest ordin. Sa ne reamintim ca organismul nostru este gestionat de creier, care este un computer cu o putere enorma. Creierul este un pilot automat, el functioneaza cu programe pre-inregistrate, de cele mai multe ori instalate in momentul nasterii, mostenite de la parintii si stramosii nostri. Capacitatea lui de a controla organismul este absolut uriasa.
Sa luam ca exemplu chiar cancerul. In cazul lui, se pare ca la origine exista intotdeauna un stres sau un soc… Ei bine, creierul gestioneaza aceasta furtuna… . Aceasta modificare a mediului… alerteaza microzimele si le determina sa iasa din nuclelul celulei. Sunt un soi de „pompieri” chemati sa stinga boala. Odata iesite din celula normala, ele se vor multiplica foarte repede, pentru a construi noi celule, menite sa asigure supravietuirea individului. Asa apare cancerul. El este „construit” de microzime pe post de „colac de salvare”. Cancerul nu este menit sa ne puna viata in primejdie.”
Microzimele si cancerul
„Acceptarea existentei microzimelor impune o noua viziune asupra bolii”, afirma cercetatorul francez Alain Scohy. „Cancerul este o solutie de supravietuire la o problema dramatica, intalnita de catre organismul viu: un stres sau un conflict foarte puternic pe plan fizic, climatic, social, psihologic, energetic. Cancerul este cea mai buna solutie gasita de creierul nostru pentru a face fata acestui conflict. Celulele canceroase sunt inteligente şi hiper-performante… .
Totul seamana cu o tabla neagra, luminata brusc de raza unei lanterne. E suficient sa stingem lampa (adica sa solutionam problema de viata: sa pansam urmele accidentelor, sa ne protejam de frig sau de curent, sa mancam corect, sa ne rezolvam problemele psihologice) pentru ca totul sa revina la normal si la functiile initiale gratie, printre altele, microzimelor”.
Cancerul nu vrea sa ne omoare. Culme a ironiei, el lucreaza pentru viata! „Metastazele” (generalizarea cancerului) mascheaza consecintele dezastruoase ale fricii si, uneori, ale tratamentelor oficiale. Imediat ce au iesit din campul de stimulare aflat in zona creierului, celulele canceroase redevin normale. Nimeni nu a vazut niciodata o celula canceroasa aflata in calatorie… . Cat despre faimosii markeri ai cancerului, ei sunt un dozaj de proteine sau de alte substante, de cele mai multe ori fara nici o legatura cu cancerul.
Un punct de vedere extrem de indraznet, dar care le lasa oamenilor speranta in lupta cu cancerul.
„Universul este binevoitor prin esenta. E suficient sa-i intelegi mecanismul si sa respecti regula jocului, pentru a avea o sanatate perfecta, pentru a trai in armonie”.”
Încheiată citarea.
http://arhiva.formula-as.ro/2010/944/la-frontierele-stiintei-84/boala-o-repetitie-pentru-viata-microzimele-13108
ApreciazăApreciază
Din articol:
Cancerul NU este o boala – e un mecanism de supravietuire al corpului fizic
Un articol important, despre o carte care ne apropie de cauză si de vindecare.
* Ce motive constrânge corpul vostru sa dezvolte celule canceroase?
* După ce ați identificat aceste motive, veți putea să le schimbati?
* Ce determină tipul și severitatea cancerului de care este afectat corpul?
* În cazul în care cancerul este un mecanism de supraviețuire, ce trebuie făcut pentru a împiedica organismul să recurga la astfel de măsuri drastice de apărare?
* Deoarece proiectul genetic inițial al organismului favorizează întotdeauna conservarea vieții și protejarea împotriva adversităților de orice fel, de ce ar permite corpul autodistrugerea?
* De ce există cazurile de cancer care se vindeca de la sine, fără intervenție medicală, asa numitele „remisii spontane”?
* Nu cumva radiatiile, chimioterapia și chirurgia nu vindeca de fapt cancerul, ci supravietuitorii de cancer se vindeca din alte motive, în ciuda acestor tratamente radicale, cu multiple efecte secundare?
* Ce rol au frica, frustrarea, stima de sine scazută si furia reprimată în inițierea și dezvoltarea cancerului?
* Care este lecția de creștere spirituală din spatele cancerului?
http://vindecareacancerului.blogspot.com/2014/12/cancerul-nu-este-o-boala-este-ultimul.html
ApreciazăApreciază
„Remediile din chimicale nu vor avea niciodată întâietate în comparaţie cu produsele naturii, cu celula vie a plantei, cu efectul final al razelor soarelui, mama întregii vieţi.”
– Thomas Edison
––––––––––
Mai jos, spicuiri dintr-un articol de Dr. Eddy Bettermann MD
„Antoine Bechamp a fost capabil să demonstreze științific că germenii sunt subproduse biochimice și constituenți ai microorganismelor pleomorfe, care au efect asupra metabolismului celular dezechilibrat ce funcționează defectuos și a țesutului mort care produce, de fapt, boală. Bechamp a descoperit că mediul celular bolnav, acid, cu un nivel scăzut de oxigen este creat de o dietă toxică şi/sau deficitară nutritiv, de toxicitatea emoțională și de un stil toxic de viață (nota mea: iar, în zilele noastre şi de omniprezenta toxicitate chimică, de cea vaccinală, de cea medicamentoasă şi de cea a câmpurilor electromagnetice artificiale).
Teoria germenilor din Medicina Occidentală, este în contrast puternic cu miile de ani în care oamenii au cautat în Natură ca să se hrănească și să se vindece… căutare datând din Medicina Antică Chineză ce a tratat întregul corp în locul simptomelor bolii. După cum a remarcat Hipocrate, „părintele medicinei”, în urmă cu 2400 de ani: „Natura este medicul omului”. De asemenea, Hipocrate a recomandat: „Lăsați medicamentele în oalele chimistului, dacă puteți vindeca pacientul cu alimente”.
Deși medicina oficială ne-ar putea face să credem că Hipocrate s-a înşelat, adevărul este că nimeni NU s-a îmbolnăvit, niciodată, din cauză că NU a luat medicamente farmaceutice. Lipsa nutriției adecvate, combinată cu expunerea la toxine este ceea ce ne determină să ne îmbolnăvim.
Într-o zi, teoria germenilor și medicamentele nefirești vor fi aruncate la groapa de gunoi a ştiinţei mincinoase căreia îi aparțin, iar omul va descoperi valoarea consumului unei diete organice cu nutrienți, va evita toxinele și deficiențele nutriționale și va trăi un stil de viață sănătos. Când se vor întâmplă acest lucruri, cuvintele lui Thomas Edison s-ar putea dovedi a fi o profeție binevenită:
„Medicul viitorului nu va prescrie medicamente, ci îşi va instrui pacienţii să aibă grijă de cadrul uman, de alimentaţie şi, să afle mai multe despre cauzele şi despre prevenţia bolii”. – Thomas Edison
ApreciazăApreciază
Un articol foarte consistent şi cu multe link-uri adiacente
––––––––––-
Din articol (traducere cu Google Translation şi adaptare):
Experimente / Studii
Iată câteva experimente care resping teoria germenilor:
1 – Deer Island – 150 de experimente din serviciul de sănătate publică din SUA din 1919 dovedesc că boala nu este transmisibilă:
Luată din cartea „Postul și dieta corectă a omului” – de R.B. Pearson 1921
„Au fost făcute o serie de experimente diferite pe 68 de voluntari din lagărul de instruire pentru detenția navală din SUA de pe Insula Deer.
Câteva grupuri de bărbați au fost inoculate cu culturi pure de bacil Pfeiffer, cu secreții din căile respiratorii superioare și cu sânge din cazuri tipice de gripă. Aproximativ 30 de bărbați au avut germenii pulverizați sau tamponați în nas și gât.
Ei spun despre rezultate: „în niciun caz nu a fost produs un atac de gripă la niciunul dintre subiecți.”
Încă 10 bărbați au fost duși la patul a 10 noi cazuri de gripă, au petrecut 45 de minute cu ei și fiecare bărbat sănătos avea 10 bărbați bolnavi care-i tușeau în față.
Ei spun despre aceste cazuri: „niciunul dintre acești voluntari nu a dezvoltat simptome de gripă în urma acestui experiment”.
Într-un alt articol sunt descrise rezultatele experimentelor similare din San Francisco.
În experimentele sale, un grup de 10 bărbați au avut culturi emulsifiante ale bacilului lui Pfeiffer, fără rezultate în observații de șapte zile.
Alte grupuri de bărbați (40 în total) au primit emulsii ale secrețiilor din căile respiratorii superioare ale cazurilor active de gripă care au fost instilate în nas cu picurătorul sau atomizatorul.
Despre acestea se scrie: „În fiecare caz, rezultatele au fost negative până în prezent, departe de reproducerea gripei. Bărbații au fost cu toții observați timp de șapte zile după inoculare. „
Nu în ultimul rând, dr. John B Fraser, într-un articol intitulat „Germenii provoacă boli? „În revista de cultură fizică din mai 1919, se spune că experimentele efectuate la Toronto în 1911, 1912 şi 1913 demonstrează că germenii apar doar după apariția bolii și, spune în continuare, „acest fapt duce la presupunerea că germenii au fost pur și simplu un produs secundar al bolii și posibil inofensivi „
El descrie, de asemenea, experimente în care milioane de germeni au fost adăugaţi în hrana pacienţilor sau au fost tamponaţi peste amigdalele și palatul moale, sub limbă și în nări și încă nu s-au putut distinge dovezi ale bolii.
Germenii utilizați în experiment au inclus germeni de difterie, pneumonie, febră tifoidă, meningită și tuberculoză și nu s-au dezvoltat dovezi ale bolilor în aproape 5 ani.
El spune: „în anii 1914-1918, 150 de experimente au fost efectuate cu atenție și științific și totuși nu au urmat absolut deloc semne de boală”.
Acum, aceste dovezi infirmă ideea că putem prinde un virus și că pot exista pandemii de virus ”. – The Natural Human Diet („Postul și dieta corectă a omului” – de R.B. Pearson 1921)
2 – Aceste experimente sunt discutate într-o carte de E.W. Cordingley, M.D:
„Medicii lucrează la teoria germenilor de boală … Dar teoria germenilor se slăbește deja și se datorează faptului că este aruncată deoparte. Dr. Fraser din Canada și Dr. Powell din California au experimentat cu miliarde de germeni din toate soiurile, dar nu au putut produce o singură boală prin introducerea germenilor în subiecții umani. Dr. Waite a încercat ani de zile să demonstreze teoria germenilor, dar nu a putut să o facă. În timpul Războiului Mondial, a fost efectuat un experiment la Gallop’s Island Massachusetts, în care milioane de germeni de gripă au fost împrăştiaţi peste o sută de bărbați la spitalul guvernamental și nimeni nu a primit gripa. Germenii sunt consumatori de materie biologică moartă. ” – Principiile și practica naturopatiei. E. W. Cordingley, M.D .., N.D., A.M.
3 – Boston și San Francisco – Încercările de infecție eșuate – Discutat de asemenea aici în carte, Virus Mania, de Torsten Engelbrecht și colab.
Pentru a putea evalua mai bine bolile de masă nedumeritoare, s-a întreprins o încercare de a simula o infecție cu voluntari la Boston în noiembrie 1918. Aceștia erau 62 de marinari sănătoși acuzați de delincvență și trimiși la închisoare. Li se promisese o iertare cu condiția să participe la un experiment. 39 dintre ei nu avuseseră gripă, deci teoria era că vor fi deosebit de sensibili la infecții și boli. Dar rezultatele nu s-au dovedit a fi nimic de acest fel, după cum descrie jurnalista științifică americană Gina Kolata în cartea sa Influenza (Kalata, Gina, Gripă. Die Jagd nach dem Virus, Fischer, 2003):
„Medicii din marină au colectat mucusul de la bărbații bolnavi intens de gripă, adunând secreții vâscoase groase din nas și gât. Au pulverizat mucus de la pacienții cu gripă în nasul și gâtul unor bărbați și l-au aruncat în ochii altor bărbați. Într-o încercare, au tamponat mucusul din partea din spate a nasului unui bărbat cu gripă și apoi au tamponat direct septul nazal al unui pacient și l-au frecat direct pe septul nazal al unuia dintre voluntari.
Încercând să simuleze ceea ce se întâmplă în mod natural atunci când oamenii sunt expuși victimelor gripei, medicii i-au dus pe zece dintre voluntari în secția spitalului, unde bărbații mureau de boală. Bărbații bolnavi zăceau înghesuiți pe paturile lor înguste, arzând de febră, intrând și ieșind din somn într-un delir. Celor zece bărbați sănătoși li s-au dat instrucțiunile: fiecare trebuia să meargă până la patul unui om bolnav și să se apropie de el, să se aplece în fața lui, să respire respirația fetidă și să discute cu el timp de cinci minute. Pentru a fi sigur că omul sănătos a avut o expunere deplină la boala omului bolnav, omul bolnav trebuia să expire adânc în timp ce omul sănătos a tras respirația omului bolnav direct în propriii plămâni. În cele din urmă, victima gripei a tușit de cinci ori pe fața voluntarului. Fiecare voluntar sănătos a repetat aceste acțiuni cu zece pacienți cu gripă diferiți. Fiecare pacient cu gripă a fost grav bolnav de cel mult trei zile – o perioadă în care virusul sau orice altceva care a cauzat gripa ar trebui să fie în jur în mucus, în nas, în plămâni. Dar niciun om sănătos nu s-a îmbolnăvit ”.
Un experiment comparabil, desfășurat în condiții mult mai stricte, a avut loc la San Francisco, cu 50 de marinari închiși. Dar, încă o dată, rezultatele nu au corespuns cu ceea ce se așteptaseră medicii:
„Oamenii de știință au rămas uimiți. Dacă acești voluntari sănătoși nu s-au infectat cu gripă, în ciuda eforturilor depuse de medici pentru a-i îmbolnăvi, atunci ce a cauzat această boală? Mai exact, cum primesc oamenii gripa? ” – Paginile Virus Mania, 226-227.
Iată un alt set de experimente discutate în cartea lui Eleanor Mcbean – The Poisoned Needle. Experimentele efectuate de Departamentul de Sănătate al Statului New York și Serviciul de Sănătate Publică din Statele Unite, care au arătat că poliomielita nu este contagioasă:
„În timpul uneia dintre cele mai răspândite epidemii de poliomielită (1949), îmbolnăvirea de poliomielită prin contactul direct cu alte victime ale bolii nu a fost stabilită într-un studiu elaborat, realizat de Departamentul de Sănătate al Statului New York. Serviciul de sănătate publică din Statele Unite a găsit, de asemenea, același răspuns negativ în timpul focarelor de poliomielită. Pe scurt, au aflat că boala nu era contagioasă. Revista TIME a comentat această dezvăluire neașteptată a acestor sondaje remarcând că „când și unde oamenii se îmbolnăvesc de poliomielită… rămâne un mister”.
Presupunerea că virușii au intrat prin gură și nas i-a determinat pe experimentatori să facă teste exhaustive atât pe animale, cât și pe ființe umane, în principal prizonieri și orfani în instituții. Au fost expuși (prin asociere strânsă) la pacienții cu poliomielită, iar gâtul și pasajele nazale au fost frecvent tamponate cu materii (de la pacienți) care ar fi trebuit să conțină viruși. Nicio poliomielită nu a fost produsă în acest fel, iar singurul efect ulterior vizibil a fost acela că subiecții experimentelor și-au pierdut simțul gustului și mirosului din cauza efectelor nocive ale otrăvurilor din ser care au fost folosite pe tampoane. ” – Acul otrăvit, de Eleanor Mcbean M.D., N.D. – Capitolul 10, Pericolele ascunse în vaccinul împotriva poliomielitei
Acesta este un extras din „Expunerea mitului teoriei germenilor” de Arthur M. Baker despre mitul contagiunii:
Să luăm ca exemplu răcelile. Cum ajung copiii să aibă opt răceli pe an, în timp ce părinții lor au mult mai puține? De ce oamenii care se găsesc izolați (fără contact cu aşa zisele “virusuri”) în observatoriile de la Polul Nord sau Sud… „prind” aceleaşi răceli în timpul șederii lor? De ce, în anii 1965-67, laboratoarele Institutului Național de Sănătate din Bethesda, Maryland, au efectuat experimente asupra gripelor… experimente care NU au arătat dovezi că gripele s-au datorat contagiunii?
Unora dintre voluntari li se injectau, zilnic, presupuse „virusuri” gripale, preluate de la cei care sufereau de ea, dar niciunul nu s-a îmbolnăvit. Au fost mai multe cazuri de gripă în grupul de control… decât în grupul de voluntari pe care s-au făcut experimente. În același timp, imediat după tradiționala sărbătoare de Ziua Recunoștinței, numărul bolnavilor din ambele grupuri a avut o creştere bruscă, așa cum se poate aștepta când se consumă alimente și băuturi excesive în timpul unei vacanțe.
Bolile venerice sunt, de asemenea, considerate a fi contagioase. Dar, în realitate, așa-numiții factori de contagiune (bacterii) sunt prezenți ca efect al bolii… fără a fi nici cauza și nici factor favorizant (20% dintre cei care suferă de boli venerice nu dezvăluie prezența nici a gonococului şi nici a spirochetelor care ar trebui să o provoace).
Marina Statelor Unite a efectuat experimente în care s-a demonstrat că așa-numitele „persoane infectate” nu îi pot infecta pe cei care au fost declaraţi „sănătoși”. În Japonia, prostituatele „infectate” au avut relații sexuale cu mulți soldați… fără ca niciunul dintre ei să contracteze boala. În același mod, multe persoane prezintă „infecții” în zona genitală, fără să fi avut vreodată contact sexual cu nimeni (de exemplu în cazurile care implică copii). Conceptul de „contagiune” este dovedit doar prin CONSENS MEDICAL… în ciuda tuturor dovezilor contrare.
http://entityart.co.uk/the-germ-theory-deception-viruses-5g-agenda-vaccines-louis-pasteur-bechamp-terrain-theory-coronavirus/?fbclid=IwAR1Urj3-fR5tpX-fAH2nOe5eWwm2XN5DKMg26uBpSSY6SJbzZsYwm_1vKVA
ApreciazăApreciază