Publicat în educație, etică medicală

Etică, iatrogenie și polipragmazie

Revoluția științifică, în medicina de la sfârșitul secolului XX, s-a bazat pe progresul realizat în trei domenii: genetică / imunologie, terapeutică și medicina reproducerii umane. Acest lucru s-a reflectat în vindecarea / ameliorarea unor afecțiuni considerate până atunci incurabile, creșterea calității sănătății și elaborarea (timid) unor programe de prevenție. În același timp, a determinat două schimbări importante.

  1. O schimbare a paradigmei medicale: bascularea de la afecțiunile acute spre afecțiunile cronice. Astăzi, în peste 60% dintre cazuri de îmbolnăviri ne aflăm fie în fața unei afecțiuni acute grevate pe una sau mai multe afecțiuni cornice, fie în fața acutizării unei afecțiuni cronice. Managementul clinic al unor astfel de bolnavi trebuie să fie integrat și complex.
  2. Industri farmaceutică a luat avânt nemaiîntâlnit și a inundat piața cu un număr imens de produse noi, unele fiind asemănătoare, dar având denumiri comerciale diferite. Medicii s-au văzut depășiți de această avalanșă și au apelat la ghiduri și protocoale terapeutice. Creşterea influenţei comerciale s-a devoalat în bătăliile firmelor de a introduce produsele proprii în astfel de materiale, iar utilizarea denumirii comune internaționale nu a diminuat acest efort. În plus, s-a apelat la lideri din lumea medicală pentru promovarea la manifestările științifice ale medicamentelor.

Pe lângă beneficii de necontestat, au apărut și efecte negative materializate în iatrogenie și polipragmazie.

Iatrogenia este un termen introdus de Florence Nightingale (1820-1910), dar popularizat de Ivan Illich (1926-2002) un austriac de origine croată, preot romano-catolic, teolog, filosof, pedagog și critic social în celebra sa carte Nemesis Medicina.

Iatrogenia (greaca veche: iatros – medic și genesis – origine) este o stare patologică produsă sau agravată, prin activitatea medicală. Cu alte cuvinte, cuprinde și efectele secundare, precum și riscurile asociate intervenției medicale. Astăzi, vorbim de boli iatrogene prin care înțelegem acele boli în care medici, medicamente, diagnostice, spitale și alte instituții medicale acționează în calitate de „agenți patogeni“. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), „Iatrogenie este orice acțiune nocivă, neintenționată, și efectul nedorit al acestei acțiuni“. Printre cauzele iatrogeniei, alături de existența unor unități medicale de monospecialitate, care nu pot face managementul unui bolnav cu o patologie cronică multiplă, se evidențiază polipragmazia.

Polipragmazia este acea situație în care i se prescriu bolnavului multe medicamente, unele cu acțiune similară, unele ineficiente și, mai grav, unele contraindicate a se asocia. Ea este favorizată de fragmentarea și discontinuitatea îngrijirilor medicale și de supraspecializarea medicilor. În dorința de a face bine, uneori, la un bolnav cu comorbidități, fiecare specialist prescrie tratamentul pentru afecțiunea la care este competent fără să țină cont de ceea ce a prescris un alt specialist pentru o altă boală cronică a acelui pacient. Trebuie spus că industria și oamenii de știință din industria farmaceutică nu au ajutat medicii și mai ales consumatorii (bolnavii) să se informeze corect și să mențină o atitudine corectă. I-au stimulat să prescrie sau să consume, astfel încât să poată fi produs și vândut un medicament cât mai mult. Prin reducerea sănătății la o marfă, aceștia au expropriat cetățenii de competența lor privind stăriile de rău sau de bine. Au făcut acest lucru, cu bună știință, pentru a seculariza medicina, eliberând-o de acel halou mistic, care a legat-o inevitabil la o oarecare credință, și, de aici, de biserică. Ei au reușit să detașeze medicina de orice sistem de valori; pentru a o elibera de religie, și au eliberat-o și de etică.

În momentul în care iatrogenia a devenit a treia sau a patra cauză de morbiditate și mortalitate, societatea, dar și lumea medicală atașată valorilor profesiei, s-a alarmat și a reacționat. Au gândit și implementat mecanisme etice de control, care să inducă o ”lăcomie bine temperată“ în locul “lăcomiei deșănțate”. Firmele de medicamente au fost obligate să adopte Coduri etice validate și monitorizate de organisme independente, sponsorizările trebuie atribuite după reguli clare și cu respectarea transparenței, trebuie raportate la organismele de autorizare, trebuie făcute publice reacțiile adverse și contraindicațiile unui medicament etc. Medicii sunt obligați, atunci când participă la manifestări profesionale, să facă o declarație de interese. Medicii și bolnavii trebuie să cunoască și riscurile/viciile ascunse, adesea, de ceea ce strălucește în tehnologiile medicale. Cetățenii și medicii trebuie să conștientizeze ce le oferă în mod real medicamentele și să excludă promisiunile deșarte. De aici insistența, care poate apărea o naivitate, asupra bogăției valorilor tradiționale care dau sens bolii și ajută la gestionarea acesteia, cu raționamente, care împrumută uneori chiar limbajul virtuților religioase.

În concluzie, atunci când recomandă un remediu, medicul trebuie să cunoască integral patologiile pacientului, să cunoască medicamentul, să apeleze la consultul interclinic și să fie conștient de pericolul polipragmaziei și iatrogeniei. A recomanda un remediu încă neautorizat, la care nu se știu indicațiile, eficiența, contraindicațiile, reacțiile adverse constituie nu numai o abdicare de la profesionalism, dar și o încălcare a eticii medicale.

P.S.1. În România, firmele sunt obligate să comunice Agenției Naționale a Medicamentului sponsorizările, iar medicii le comunică Colegiului Medicilor, care le fac publice. Am găsit aceste declarații pe site-ul ANM, dar nu și la Colegiul Medicilor. Poate nu am știut să caut sau poate niciun medic nu a fost sponsorizat de firmele de medicamente.

P.S.2. În revistele de Bioetică, am găsit articole potrivit cărora unele firme de medicamente au acordat sponsorizari mascate unor lideri profesionali, sub forma unor contracte de drepturi de autor (ce nu trebuiau publicate). De aceea s-a introdus în unele țări reglementarea că și aceste contracte să se declare și să se publice. Nu știu care este reglementarea acestor contracte în România.

sursa foto: londonaddictionandpsychiatry.co.uk

13 gânduri despre „Etică, iatrogenie și polipragmazie

  1. „Domeniul de aplicare al medicinei pe bază de plante variază de la medicamente vegetale cu acțiune ușoară, cum ar fi Mușețelul și Menta, la cele foarte puternice, cum ar fi Degeţelul Roşu (din care derivă medicamentul digitalină). Între acești doi poli se află un spectru larg de medicamente vegetale cu aplicații medicale semnificative. Trebuie doar să mergeți în Farmacopeea Statelor Unite pentru a vedea rolul central pe care l-a jucat medicina vegetală în medicina americană.”
    – Donald Brown
    –––––––––
    „Odată cu recunoașterea tot mai mare a valorii ierburilor, este cu siguranță timpul să examinați utilizarea terapeutică profesională a acestor plante. Există schimbări profunde în cultura americană, iar medicina pe bază de plante, „medicina verde”, joacă un rol din ce în ce mai mare în experiența oamenilor cu privire la această transformare.”
    – David Hoffman
    ––––––––-
    „Adesea, oamenii iau medicamente pe bază de plante pentru un răspuns fizic, dar ceea ce găsesc este că organismul răspunde, de asemenea, într-un mod emoțional la medicamentul vegetal pe care îl iau. Medicamentele pe bază de plante funcționează dincolo de răspunsul fizic; uneori, spiritul sau emoția ta este cea care are nevoie de vindecare, iar medicamentele vegetale pot aborda și asta. Medicina pe bază de plante nu doar îmbunătățește simptomele; abordează vindecarea întregului corp – spre deosebire de medicina occidentală, care poate aborda doar simptomul.”
    – Karen Rose
    ––––––––-
    „Dacă tu sau eu dorim să fim sănătoși (indiferent dacă este vorba despre digestia noastră, reproducerea noastră, pielea sau orice altceva), trebuie să ne asumăm o responsabilitate mai mare pentru starea noastră de sănătate. Una dintre cele mai bune modalități de a face acest lucru este să vă familiarizați cu medicamentele pe bază de plante și să le folosiți în mod regulat.”
    – Chris Kilham
    ––––––––-
    „Există multe medicamente pe bază de plante care sunt disponibile pentru noi și care sunt stigmatizate pe nedrept, dar pe care sper că, în viitor, comunitatea noastră medicală le va lua în seamă, pentru că aș merge absolut la acele alternative, înainte să mă întorc la medicina occidentală.”
    – Melissa Etheridge
    –––––––––
    „Oamenii din S.U.A. sunt mai axaţi pe medicamente farmaceutice decât orice altă cultură din Lume, astăzi. Eu, îmi doresc oameni care folosesc medicamente mai sigure, iar asta înseamnă medicină pe bază de plante.”
    – Chris Kilham

    Apreciază

  2. „Factorul psihologic este unul crucial pentru menţinerea sistemului imun sănătos. Dacă ignoraţi suportul psihologic, spunând bolnavului că el este condamnat practic la moarte… aceste cuvinte servesc, deja, drept verdict.”
    – Luc Montagnier – Institutul Pasteur, Franţa
    ––––––––-
    „Accentuarea permanentă a incurabilităţii SIDA, slujeşte doar strict intereselor de afaceri şi obţinerii banilor pentru cercetare şi pentru alte motive. Pe aceşti bani, în special, sunt elaborate şi procurate preparate toxice, care nu întăresc, ci distrug sistemul imunitar, condamnând omul la moarte ca urmare a reacţiilor adverse.
    „SIDA nu este o boală mortală. SIDA este un business de moarte…”. ”
    – Antal Makk, medic şi cercetător

    Apreciază

  3. „Dacă există vreo dovadă a faptului că HIV provoacă SIDA, ar fi trebuit să existe documente ştiinţifice, care toate împreună sau fiecare în parte ar fi trebuit să demonstreze acest lucru cu o precizie maximă. Nu există nici un asemenea fel de document.”
    – Dr. Kary Mullis, biochimist, Laureat al premiului Nobel.

    Apreciază

  4. Tradus cu Google…

    „Doza face otrăvirea”: Regândirea testelor tradiționale de toxicitate

    Toxicologia tradițională se bazează pe metode arhaice care se concentrează pe termen scurt, ignorând în același timp efectele pe termen lung ale dozelor mici, repetate în timp

    La un moment dat, am auzit cu toții argumentul „doza face otrava” în sprijinul siguranței includerii în vaccinuri a unor cantități mici de ingrediente periculoase, cum ar fi formaldehidă, fenol, borat de sodiu, aluminiu etc.. Dar… nu este atât simplu….
    Cercetările privind siguranța ingredientelor vaccinului, de exemplu, ignoră în mare măsură perspectivele toxicologice contemporane asupra efectelor pe termen lung ale expunerilor periodice, repetate, la concentrații scăzute de substanțe periculoase. Înțelegerea elementelor de bază ale metodelor de testare a siguranței chimice este primul pas pentru a înțelege modul în care se măsoară toxicitatea unei substanțe.
    „Doza face otrava”: o ipoteză de bază a toxicologiei tradiționale
    Toxicologia este studiul efectelor adverse asupra organismelor vii, după expunerea la substanțe chimice. Toxicitatea este, în esență, gradul în care o substanță este considerată a fi otrăvitoare pentru ființele vii. Toxicologia implică testarea siguranței agenților de mediu găsiți în natură și a agenților chimici utilizați în alimente, apă potabilă şi produse farmaceutice sintetice.
    În mod tradițional, ideea că „doza produce otravirea” a fost ipoteza de bază pe care s-a bazat testarea toxicologică. Medicul elvețian-german Paracelsus (1493-1541), cunoscut uneori ca tatăl toxicologiei, a teoretizat că „Toate lucrurile sunt otravă și nimic nu (este) fără otravă; doza singură face ca un lucru să nu fie otravă”. Implicația care stă la baza acestei ipoteze este că expunerea la doze mai mari a oricărei substanțe chimice particulare va duce la un risc mai mare de efecte toxice.
    Cu alte cuvinte, expunerile scăzute la substanțe chimice sunt considerate a fi nesemnificative. De exemplu, o cantitate mică de cofeină într-o dietă umană normală, nu provoacă neapărat boli, dar a consuma de 50 de ori această cantitate, deodată… ar putea fi otrăvitor.
    Având în vedere că această ipoteză de bază are sens logic, este, prin urmare, utilizată ca bază pentru reglementarea testării toxicității, pentru a identifica concentrațiile maxime acceptabile de contaminanți în alimente, apă, mediu, medicamente, etc. Dr. John Peterson Myers, cofondator, CEO și om de știință, șef la Științele Sănătății Mediului și unul dintre autorii cărţii “Viitorul Nostru Furat”, explică modul în care testele de toxicologie sunt utilizate pentru a elabora standarde de sănătate:
    “Agențiile guvernamentale identifică și reglementează substanțele periculoase, presupunând că „doza produce otrăvirea”. Pentru a stabili limitele de expunere, se testează în laborator trei până la cinci doze dintr-o substanță. Toxicologii încep cu cea mai mare doză aleasă și continuă să reducă dozele până când găsesc punctul în care efectele nu mai sunt detectabile, adică doza la care animalele supuse experimentelor nu mai diferă de animalele martor, care nu sunt supuse experimentelor. Această doză sigură -cea mai mică cantitate care prezintă un risc acceptabil- se numește „niciun nivel de efect advers observat” sau NOAEL. Regulile de sănătate care ghidează toxicologia tradițională, testează rareori doze mai mici decât NOAEL, din cauza presupunerii că „doza face otrava”.”
    În esență, testarea tradițională a toxicității evaluează doar toxicitatea acută, pe termen scurt, a unei substanțe, prin experimente care expun animale de laborator la diferite doze de substanță chimică testată. Nu măsoară dacă expunerea periodică la o substanță chimică este sigură pe o perioadă de câțiva ani.
    Cercetarea asupra perturbatorilor endocrini contestă ipoteza de bază a toxicologiei
    Deși o relație liniară între doză și toxicitate este acceptată pe scară largă, prin faptul că pe măsură ce crește doza, crește și efectul… cercetarea asupra compușilor care perturbă hormonii contestă această ipoteză. De mai multe decenii, expunerile scăzute la substanțe chimice care afectează hormonii s-au dovedit a avea efecte negative asupra sănătății.
    Un raport din 2012, bazat pe o revizuire a 800 de studii științifice, publicat în revista Endocrine Reviews, oferă dovezi clare care indică faptul că expunerea la cantități foarte mici de substanțe chimice care perturbă hormonii, are efecte negative profunde asupra sănătății umane, în toate etapele vieții. Autorii afirmă:
    “Faptul că dozele mici de substanțe chimice care afectează hormonii influențează anumite tulburări umane, nu mai este o presupunere, deoarece studiile epidemiologice arată că expunerile de mediu la EDC (substanţe chimice cu efect perturbator la nivel endocrin) sunt asociate cu bolile și dizabilitățile umane.”
    Raportul discută expunerile la substanțe chimice precum bisfenolul A (utilizat în materiale plastice, căptușeli pentru cutii, bonuri de casă), pesticide obișnuite, cum ar fi atrazina, metil paraben (utilizate în produse cosmetice) și triclosan (antibacterian utilizat în pasta de dinți.
    Constatările din această lucrare contestă dogma tradițională în toxicologie, precum că “doza face otrava”. Autorii susțin:
    “Paradigmelor actuale de testare le lipsesc obiective importante, sensibile … nu pot face predicții adecvate cu privire la efectele care apar la doze mici. În acest moment, nu este posibil să se cuantifice costurile totale ale expunerilor la doze mici de substanțe chimice care afectează hormonii”.”
    Acest concept nu diferă atunci când este aplicat ingredientelor vaccinului. În timp ce concentrațiile mici de substanțe chimice utilizate în vaccinuri pot să nu conducă, neapărat, la efecte acute asupra sănătății pe termen scurt… efectele cronice, pe termen lung, ale expunerii repetate (49 de doze de 14 vaccinuri până la vârsta de 6 ani) la cantități mici de ingrediente, nu au fost studiate temeinic.
    Măsurarea toxicității unei substanțe chimice și a efectelor sale cumulative generale, pe o perioadă de timp, este mult mai complexă decât simpla argumentare că „doza face otrava”. Depinde de mai mulți factori, inclusiv de calea prin care intră în organism, de modul în care poate fi metabolizată, prin procese biologice, în alte forme chimice şi indiferent dacă este excretată din corp sau depozitată în organele corpului. Directorul Institutului Național de Științe ale Sănătății Mediului, Linda Birnbaum spune acest lucru:
    “Industria încă pune „vechi întrebări” despre siguranța chimică, chiar dacă știința a progresat în înţelegerea cu privire la acest lucru.”

    https://thevaccinereaction.org/2016/05/the-dose-makes-the-poison-rethinking-traditional-toxicity-testing/?fbclid=IwAR22KXlf2y_LQC36eWGrQySy2hoIFzqjefybgk4wsz1VBdHMdYBZRDIsL1o

    Apreciază

  5. „Remediile din chimicale nu vor avea niciodată întâietate în comparaţie cu produsele naturii, cu celula vie a plantei, cu efectul final al razelor soarelui, mama întregii vieţi.”
    – Thomas Edison
    ––––––––––
    Mai jos, spicuiri dintr-un articol de Dr. Eddy Bettermann MD

    „Antoine Bechamp a fost capabil să demonstreze științific că germenii sunt subproduse biochimice și constituenți ai microorganismelor pleomorfe, care au efect asupra metabolismului celular dezechilibrat ce funcționează defectuos și a țesutului mort care produce, de fapt, boală. Bechamp a descoperit că mediul celular bolnav, acid, cu un nivel scăzut de oxigen este creat de o dietă toxică şi/sau deficitară nutritiv, de toxicitatea emoțională și de un stil toxic de viață (nota mea: iar, în zilele noastre şi de omniprezenta toxicitate chimică, de cea vaccinală, de cea medicamentoasă şi de cea a câmpurilor electromagnetice artificiale).
    Teoria germenilor din Medicina Occidentală, este în contrast puternic cu miile de ani în care oamenii au cautat în Natură ca să se hrănească și să se vindece… căutare datând din Medicina Antică Chineză ce a tratat întregul corp în locul simptomelor bolii. După cum a remarcat Hipocrate, „părintele medicinei”, în urmă cu 2400 de ani: „Natura este medicul omului”. De asemenea, Hipocrate a recomandat: „Lăsați medicamentele în oalele chimistului, dacă puteți vindeca pacientul cu alimente”.
    Deși medicina oficială ne-ar putea face să credem că Hipocrate s-a înşelat, adevărul este că nimeni NU s-a îmbolnăvit, niciodată, din cauză că NU a luat medicamente farmaceutice. Lipsa nutriției adecvate, combinată cu expunerea la toxine este ceea ce ne determină să ne îmbolnăvim.
    Într-o zi, teoria germenilor și medicamentele nefirești vor fi aruncate la groapa de gunoi a ştiinţei mincinoase căreia îi aparțin, iar omul va descoperi valoarea consumului unei diete organice cu nutrienți, va evita toxinele și deficiențele nutriționale și va trăi un stil de viață sănătos. Când se vor întâmplă acest lucruri, cuvintele lui Thomas Edison s-ar putea dovedi a fi o profeție binevenită: „Medicul viitorului nu va mai prescrie medicamente, ci îşi va instrui pacienţii să aibă grijă de mediul şi de stilul de viaţă, de alimentaţie şi, să afle mai multe despre cauzele şi despre prevenţia bolii.”

    Apreciază

  6. „În ciuda tendinţei medicilor de a numi medicina modernă o „ştiinţă inexactă”, este mai corect să spunem că NU există, practic, nici o ştiinţă în medicina modernă. Aproape tot ceea ce fac medicii se bazează pe o conjunctură, o presupunere, o impresie clinică, un capriciu, o speranţă, o dorinţă, o opinie sau o credinţă. Pe scurt, tot ceea ce fac medicii se bazează pe orice altceva decât pe dovezi ştiinţifice solide. Astfel, medicina nu este deloc o ştiinţă ci, un sistem de credinţe. Credinţele sunt deţinute de fiecare religie, inclusiv de religia medicinei moderne.
    Am încetat de mult timp să mai cred în Medicina Modernă. Cred că în pofida întregii super-tehnologii medicale şi a manierei elitiste de îngrijire a pacientului… cel mai mare pericol pentru sănătatea ta este doctorul care practică Medicina Modernă. Consider că tratamentele Medicinei Moderne pentru boli sunt rareori eficiente şi că sunt, adesea, mai periculoase chiar şi decât bolile pe care sunt concepute să le trateze. …. Consider că peste 90 % din Medicina Modernă ar putea dispărea de pe faţa Pământului -doctori, spitale, medicamente şi aparatură medicală- iar efectul asupra sănătăţii noastre ar fi imediat şi benefic. Medicina Modernă nu poate supravieţui fără încrederea noastră, deoarece Medicina Modernă nu este nici o artă şi nici o ştiinţă, ci… este o religie.”
    – Dr. Dr. Robert Mendelsohn, M. D

    Apreciază

  7. Antoine Béchamp, Rudolf Virchow, Max von Pettenkofer, Rush, Klein și alții au înțeles obiectiv și corect că stările de boală nu sunt consecința infectării cu microbi sau virusuri… ci sunt induse de funcțiile creierului de detoxificare și de regenerare, ca urmare a traumelor sufletești, a otrăvirilor și a deficiențelor.
    Traducere cu Google:
    Vaccinarea… are sens?
    Dr. Stefan Lanka și Dr. Karl Krafeld
    Aceasta este traducerea pliantului emis de către societatea căreia îi sunt președinți Dr. Stefan Lanka și Karl Krafeld. De fapt, ei încurajează oamenii să scrie guvernului pentru a li se arăta dovada reală a existenței virușilor, deoarece atât de multe „dovezi” științifice se bazează pe acestea. Deși acest lucru s-a făcut de la mijlocul anului trecut, în Germania, precum și în Austria și, aparent, în alte țări europene… până în prezent, niciun organism guvernamental nu a putut furniza această dovadă sau chiar să se refere la vreo literatură științifică relevantă! Voi începe așa ceva şi aici, în Marea Britanie și mi-ar plăcea să văd că acest lucru începe în fiecare țară.
    – Claudia
    Ştiință, medicină și drepturile omului e.v.
    Vaccinarea… are sens?
    Nu! Deoarece vaccinarea este o fraudă cuprinzătoare. Nu a fost niciodată posibil să se creeze boli cu microbi relevanți. În anul 1882, bacteriologul Robert Koch a început frauda științifică la ordin politic. Deoarece nici el însuși, nici alții nu au reușit să provoace bolile presupuse cu bacterii, el a produs, în experimente total nebune și crude pe animale, „simptome similare” și a evaluat acest lucru drept dovadă a capacității de a infecta pe cineva. Toți cei care vaccinează se referă la aceste experimente. din secolul al XIX-lea.
    Da! Dacă cineva acceptă și aprobă faptul că guvernele lumii implantează ireversibil otrăvuri nervoase precum mercur, aluminiu, solvenți etc., ocolind detoxifierea prin vaccinare. Aceste otrăvuri nervoase provoacă stupidificare treptată, tulburări de dezvoltare de tot felul, paralizie și moarte a celor vaccinați și servesc la încălcarea voinței ființelor umane. Dacă reacțiile la vaccinuri depășesc media, atunci legea vorbește despre „reacţii adverse ale vaccinului“.
    Nu! Deoarece „capacitatea de a infecta” a fost definită exclusiv ca otrăvire de către medicina științifică (Virchow, Max von Pettenkofer, Rush, Klein și alții), care a recunoscut cauzele bolilor în mod obiectiv, constând în otrăvire, deficiență și funcțiuni ale creierului. Inclusiv denumirea în latină a otrăvirii -de exemplu prin fecalele din apă, prin otrăvurile din alimentele în descompunere și prin otrăvurile din cadavrele în descompunere- este Virus. Au fost efectuate, în mod public, experiențe care au respins afirmațiile despre „infecția” prin microbi și vaccinare.
    Da! Dacă cineva acceptă și aprobă faptul că „vaccinarea” a transformat ființa umană într-un obiect ușor de manipulat, care crede acum că sănătatea nu rezultă din sine, ci necesită un Stat puternic și industria farmaceutică a acestuia. Pentru că cel care permite vaccinarea, va permite orice și nu va mai observa că este otrăvit și ucis cu antibiotice, chimioterapie, iradiere, tehnologie gen etc.
    Nu! Pentru că niciunul dintre acești „viruși” care pretind că te îmbolnăvesc, cum ar fi variola, poliomielita, hepatita, sida, ebola, rujeola, oreionul, rubeola și virusurile tic nu a fost văzut, izolat și dovedit ca existent. Medicina de Stat a inventat aceşti „viruși” pentru a ascunde daunele cauzate de vaccinare şi de medicamente. Acest fapt poate fi ușor verificat de oricine. Nu există nicio publicație în literatura științifică în care un om de știință să afirme și să demonstreze că a izolat și a caracterizat virusul relevant dintr-o persoană bolnavă. Cărți relevante prezintă, cu intenție frauduloasă, modele și fotografii ale celulelor ca fiind „viruși”. Orice amator poate învăța, în câteva zile, izolarea, fotografierea și caracterizarea „virușilor” care există – și care sunt toți inofensivi.
    Da! Dacă cineva acceptă și aprobă faptul că prin „vaccinare” în Lumea a Treia, „controlul masiv al populației”, numit eutanasie, a fost și este executat. Vaccinurile de acolo conțin hormoni de sarcină pentru a preveni concepția, acid nuclein activat cu gentech pentru sterilizarea bărbaților, plutoniu cu care triburi întregi au fost otrăvite, etc. Dacă în aceste vaccinuri sunt conținute aceleași otrăvuri nervoase… în această țară ele sunt într-o cantitate concentrație mai mare, de până la 100 și 1000 de ori. „Daunele cauzate de vaccin“ rezultate -insuficiența hepatică acută și sângerarea totală- vor fi denumite, apoi: „ebola“, „marburg“, „crimeea-congo“, infecţia „lassa“, etc. sau ca „AIDS“.
    Nu! Pentru că încă de la Pasteur, niciun vaccin nu conține ceea ce pretinde că conține: viruși sau părți ale acestora! Dacă cineva întreabă la autoritățile responsabile, i se dă răspunsul că acesta este un secret al companiei producătorului care trebuie protejat de Stat. Autoritățile sanitare, asociațiile medicale și medicii ascund că fiecare vaccin conține otrăvuri, cum ar fi mercur, aluminiu, solvenți etc. fără de care „serul” nu ar produce niciodată o reacție! Avertismentele cu privire la aceste lucruri nu sunt în general distribuite.
    Da! Dacă cineva acceptă și aprobă faptul că CDC și EIS și, prin urmare, Pentagonul manipulează autoritățile naționale de sănătate prin OMS și creează prin parlamente cadrul legal pentru suspendarea drepturilor civile oricând și oriunde. Și care execută un psiho-terorism, care s-a dovedit că duce la probleme de sănătate, împotriva propriilor lor oameni, făcând declarații necinstite despre lupta împotriva războiului biologic, de ex. antrax, varicela, poliomielita etc.
    Nu! Deoarece toate statisticile arătate de Stat arată clar că „vaccinările” nu au avut niciodată influență asupra scăderii numărului de boli ci dimpotrivă. Aceasta este o fraudă ușor de descoperit a celor care sunt în favoarea vaccinărilor atunci când elaborează statistici. Același lucru este valabil și pentru definirea diferitelor boli „infecțioase”. Acestea sunt în mod constant modificate pentru a demonstra, pe de o parte, succesul „vaccinărilor“ -cum ar fi schimbarea definiției „variolei” și „poliomielitei” pentru a arăta dispariția lor- și, pe de altă parte, pentru a inventa noi „boli infecțioase”, cum ar fi SIDA.
    Da! Dacă cineva acceptă că genocidul se întâmplă în propria țară, deoarece codul penal german definește „vaccinarea” drept genocid: „Cine intenționează să distrugă total sau parțial un grup național, rasial, religios sau etnic şi, ca atare, impune condiții de viață care sunt potrivite pentru a efectua distrugerea lor fizică în întregime sau parțial, va fi pedepsit cu închisoare pe viață. În cazuri mai mici, pedeapsa nu este mai mică de cinci ani!”
    Cei care continuă să recomande, să execute sau să permită vaccinarea, sunt rugaţi să ia seama la aceste declarații cu privire la fapte reale. Sfatul este ca faptele enunțate în acest pliant să fie verificate de către cititor. Cel mai simplu mod de a face acest lucru este să solicitați autorităților cele mai înalte din domeniul medical o publicație științifică în care un om de știință să afirme și să demonstreze că a izolat și a arătat o boală relevantă cauzată de un „virus” preluat de la o persoană bolnavă. Aceasta se numește respectarea primului postulat al lui Koch, pe care medicina îl susţine în pofida unei cunoașteri mai bune.
    Legea de aici cere dovezi în conformitate cu starea actuală a științei și tehnologiei. Prin urmare, pentru a demonstra existența unui „virus“ care cauzează boli, este necesară fotografia microscopică termionică a virusului izolat precum și caracterizarea biochimică a componentelor virusului. Deoarece o astfel de dovadă nu există nicăieri, devine clar că otrăvurile nervoase din vaccinuri sunt implantate în mod intenționat în populație. Ţinând cont de această dorință de înșelăciune și de otrăvire a populației… fiecare cetățean este obligat să depună acuzații la poliție împotriva călăilor și a celor implicați în vaccinări.
    http://whale.to/a/lanka.html

    Apreciază

  8. Mai jos… postez câteva opinii ale unor medici şi biologi… despre ce anume este, cu adevărat, BOALA…
    –––––––––––––––
    „Boala nu este ceva personal și special, ci doar o manifestare a vieții în condiții modificate, care funcționează conform acelorași legi care se aplică corpului viu tot timpul, din primul moment şi până la moarte.”
    Dr. Rudolf Virchow
    ––––––––––––-
    Lumea medicală a construit o întreagă literatură despre boli, dar fără nicio idee despre cauza bolilor (cu excepţia unora eronate şi şovăielnice). Medicina este bogată în ştiinţă, dar acum, la fel ca în toate timpurile trecute, ea suferă de lipsa ideilor practice. Medicul obişnuit este educat adesea în afara bunului-simţ cu care s-a născut. Asta nu este vina lui. Este vina sistemului. El este un automat educat. El deţine fapte – belşug de fapte ştiinţifice – dar fără idei unificatoare. Milioane de oameni detin fapte, dar nu şi idei care să le însire cauzal. Mii de medici detin toate datele ştiinţifice necesare, dar nu si-au valorificat ştiinţa de a utiliza bunul-simţ şi filosofia cauză-efect. Or, fără o concepţie clară referitoare la cauza bolii, tratamentul va rămâne aceeaşi ghicitoare care este şi azi.
    Pentru mine aceasta înseamnă că diagnosticul este un termen lipsit de sens pentru că, aşa cum este folosit, acesta nu înseamnă decât a descoperi ce efecte patologice – ce modificări organice – au fost provocate de o cauză nedescoperita. Prin diagnostic se înţelege, în câteva cuvinte, descoperirea unor efecte care, atunci când au fost constatate, nu arunca niciun fel de lumină asupra cauzei lor.
    Fiecare aşa-numită boală este construită, de noi înşine, în interiorul minţii şi al corpului, prin obiceiurile noastre de viaţă care secătuiesc (deturnează) energia vitală necesară detoxificării. Trebuie înlăturate toate deprinderile rele, nu numai cele alimentare, iar apoi natura revine la sănătate. Postul, repausul la pat şi renunţarea la obiceiurile de viaţă care epuizează mental şi fizic, vor permite naturii să elimine toxinele acumulate; apoi, după adoptarea unor obiceiuri de viaţă raţionale… sănătatea va reveni şi va persista, în cazul în care acest UNIC TRATAMENT va continua. Acest lucru este valabil pentru orice aşa-numită boală.
    Toxemia explică modul în care legea universală a ordinii funcţionează în cazul sănătaţii şi al bolii. Orice boală este la fel ca oricare alta… Da, orice boală se vindecă la fel ca oricare alta, cu excepţia cazului în care organul afectat de către crizele de eliminare toxemică a fost distrus. Boala este o expresie comună, universală, a epuizării energiei vitale necesară detoxificării.
    Tratamentele moderne şi imunizarea sunt o vanitate şi produc necazuri; ele sunt bazate pe principiul nebunesc al raţionamentului care porneste de la efect, adică de la boală, la cauza care provoacă efectul/boala. Spre exemplu, dacă este identificat organul care suferă de multe crize de toxemie -cum ar fi un ulcer la stomac- atunci, ulcerul este operat. Sau, dacă sunt depistaţi calculi biliari, atunci pietrele sunt scoase. Dacă este o tumoră fibroasă a uterului, atunci tumora sau uterul sunt extirpate. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre alte efecte ale unor cauze… atunci când arsenalul medical este lăsat liber să acţioneze asupra mulţimii de efecte/simptome de boală. Acest lucru este acceptat de opinia publică ca fiind un tratament eficient al bolii… când, de fapt, este o prostească eliminare a efectelor/simptomelor stării de boală. Iar asta NU este cea mai rea dintre erori. Chirurgii NU au nici cea mai mică idee cu privire la cauza ale cărei efecte le elimină cu atâta pricepere. Boala este un proces al cărui început poate fi orice iritaţie provocată de toxemie. Aceeaşi lipsă de cunoaştere a cauzei predomină şi în cazul altor tulburări. De exemplu, în tratamentul aşa ziselor boli carenţiale (cum ar fi „carenţa” de fier sau de calciu), elementul care se consideră că se află în cantitate insuficientă este furnizat de laborator pentru a suplimenta deficitul, dar… nu se face nimic pentru restabilirea funcţionării normale a organului despre care se crede că este responsabil pentru carenţa respectivă. Dacă un vas are o gaură (dacă un organ are o problemă de acumulare de toxicitate şi de degenerare accentuată)… lipim gaura, NU turnăm încontinuu apă în el, ca să-l menţinem plin. Şi totuşi, de ce se procedează astfel? Pentru că ştiinţa medicală NU a descoperit cauza pentru care organul nu funcţionează în mod corespunzător; şi, până când această descoperire nu va fi făcută… înşelăciunea ştiinţifică va continua”.”
    – Din cartea TOXEMIA EXPLICATĂ – By J. H. TILDEN, M. D.
    ––––––––––
    „BOALA, în sine, ESTE PROCESUL DE VINDECARE. Adevăratul vinovat pentru deteriorarea stării noastre de sănătate, este stilul de viață incorect biologic al pacientului. Atunci când obiceiurile debilitante sunt abandonate, NU va mai exista acumulare de deșeuri toxice și organismul NU va mai avea nevoie să declanşeze procesele de vindecare / boală (procesele de vindecare se manifestă drept ceea ce medicina numeşte a fi boală). Doar astfel o sănătate bună va fi o consecinţă şi un rezultat firesc şi natural.
    Medicamentele farma-chimice sunt contraproductive
    Pentru a ucide aşa zisele “virusuri” precum și bacteriile considerate a fi patogene, medicii de Medicină Occidentală, Anti-Simptomatică, cred că trebuie să administreze medicamente farma-chimice… considerând că astfel oferă organismului o șansă de a se recupera şi de a se vindeca. Asta, deoarece ei cred că medicina farma-chimică, anti-simptomatică, este utilă în vindecare. În realitate, substanţele medicamentoase de sinteză farma-chimică ucid bacteriile, dar… sunt la fel de dăunătoare pentru orice altă formă de viață metabolică, inclusiv pentru celulele umane.
    Utilizarea medicamentelor farma-chimice de sinteză, împiedică eforturile de detoxificare pe care organismul le desfășoară… reprezentând o amenințare suplimentară pentru organism, pe lângă substanțele nocive pe care organismul le expulzează prin procesul bolii. ELIMINAREA NOILOR SUBSTANȚE NOCIVE CARE SUNT INGERATE, ARE PRIORITATE ASUPRA ELIMINĂRII CELOR CARE STAU LA BAZA CRIZEI DE VINDECARE. Practica medicală de a ucide germenii cu medicamente, antibiotice, antiinflamatoare sau de a suprima simptomele cu seruri specifice… este cauza degenerării crescânde a populației și a creşterii otrăvirilor iatrogene. Bolile acute sunt capabile de auto-limitare, proporțional cu efortul necesar pentru a purifica organismul de substanțe nocive.
    Lucrările desfășurate de bacteriile epiderme în timpul procesului de boală sunt, în același timp, debilitante și enervante pentru oaspete, dar… activitatea lor este vitală pentru păstrarea vieții și a sănătății.
    Când procesul de detoxificare a fost finalizat, simptomele bolii dispar și organismul revine la utilizarea energiilor sale pentru sarcini obișnuite. Forța revine apoi în extremități. Organismul, deși slăbit de efortul necesar pentru a contracara condițiile de toxicitate, își recapătă energiile și vitalitatea funcțională și se recuperează fără a fi nevoie de niciun tratament. Când criza de vindecare este completă, atunci începe recuperarea.”
    Extras din expunerea „Teoria originii virale a bolilor”
    de Arthur M. Baker
    ––––––––––––––-
    „Dacă sunt gestionate corect, crizele de vindecare NU sunt niciodată fatale vieţii. Când sunt bine susţinute de metode corecte de viaţă şi de tratament, crizele de vindecare NU sunt niciodată periculoase sau fatale pentru viaţă. Singurul pericol constă în suprimarea acestor reacţii acute, prin medicamente, bisturiu, gheaţă sau orice altceva.
    Dacă reacţiile acute sunt suprimate, atunci criza constructivă de vindecare poate fi transformată într-o criză distructivă a bolii. Prin urmare, noi îi avertizăm, cu seriozitate, pe pacienţii noştri să NU interfereze, în niciun fel, cu o criză de vindecare, pentru că situaţia cronică ce rezultă din suprimarea bolii iniţiale, este mult mai gravă.
    Când natura, cu toată forţa inerentă organismului uman, a ajuns în cele din urmă până la punctul unei crize vindecătoare… o nouă înfrângere dată de o suprimare, poate fi dincolo de puterile sale de rezistenţă si de recuperare. Astfel, poate rezulta un final fatal. De aceea… luaţi aminte! Dacă NU sunteţi dispuşi să înduraţi crizele de vindecare… NU faceţi niciun tratament. Când aţi trezit forţele ascunse ale bolii… trebuie să aveţi curajul să le înfruntaţi şi să le supuneţi. Nimic bun în viaţă nu ne parvine decât dacă plătim preţul. Cel care este prea laş pentru a învinge într-o criză de vindecare… ar putea pieri într-o criză a bolii.
    Cea mai mare parte a tuturor bolilor cronice este creată de suprimarea bolilor acute prin otrăvirea cu medicamente”
    – Henry Lindlahr M.D.
    ––––––––––––––
    Ce este boala?
    Viaţa este un permanent schimb de substanţe, iar natura este într-un permanent echilibru. Totul serveşte individului şi fiecare individ serveşte întregului (sau aşa ar fi ideal). Ori această lege este încălcată brutal prin modul de viaţă nesănătos pe care-l aleg mulţi oameni. Este vorba de droguri, alcool, nicotină şi toate celelalte otrăvuri şi toxine ale lumii de astăzi, precum şi o alimentaţie greşită (alimente prelucrate, zahăr rafinat, sare rafinată şi aditivată de bucătărie, conservanţi chimici, întăritori, coloranţi, etc.). În organismul slăbit şi vătămat, eliminarea toxinelor (deci acţiunea de „curăţare“) este încetinită semnificativ. Otrăvurile şi toxinele se adună, iar vitalitatea scade.
    Din acest mediu se nasc, evident, microbii… pe care natura îi pune la treabă ca să ne vindece. “Boala” se manifestă prin acţiuni puternice de eliminare, cum ar fi transpiraţia, stările de vomă, diareea, producţia de puroi, precum şi bolile de piele. Toate servesc aceluiaşi scop: eliminarea toxinelor din ţesuturi şi restabilirea echilibrului. Boala este, în realitate, un proces de vindecare. De asemenea, boala se exprimă şi prin simptome de epuizare, constipaţie, febră, inflamaţii, dureri. Iar medicina “pasteurizată” sare „în ajutor” cu pilule şi injecţii. Altceva nu oferă, decât… să dispară simptomele. Ulterior, dereglările apar tot mai frecvent şi sub o formă tot mai gravă. În cele din urmă pacientul ajunge pe masa de operaţie, se lasă anesteziat, radiat, “tratat” cu citostatice, hrănit artificial etc. Medicul „interior“ este redus la tăcere, iar adevăratele cauze ale bolii rămân necunoscute.
    Sa privim întregul
    Germenii care ne “îmbolnăvesc” (în opinia medicinei alopate) sunt prezenţi peste tot, în aer, în apă, în alimente şi chiar şi în corpul nostru. Şi cu toate acestea nu suntem în permanenţă bolnavi. Dacă o boală aşa-zis “contagioasă” apare într-o şcoală, într-o firmă, într-o familie, nu se îmbolnăveşte întotdeauna toată şcoala, toată firma sau toţi membrii familiei. La cei sănătoşi, microbii nu au găsit un mediu hrănitor propice unde să se înmulţească pentru a-şi îndeplini funcţia biologică de curăţare. Iar mediul hrănitor deficient, unde “boala” se desfăşoară tot ca proces de vindecare, nu l-au cauzat microbii, ci l-am cauzat tot noi, oamenii. Boala este semnul că omul respectiv avea deja un dezechilibru biologic interior care se cerea rezolvat. Poate că avea o vitalitate slăbită, o malabsorbţie, un mod de viaţă sau o atitudine nesănătoase, poate avea foarte multe toxine în organism sau un stres psihic şi emoţional deosebit. Şi în organismul uman, germenii sunt programaţi biologic fie să vindece ce mai poate fi salvat, fie să elimine ceea ce este deja mort. Ei nu fac, însă, altceva decât să „descompună“ ţesuturile prea degenerate şi devenite inutile, dinspre înăuntru către în afară.
    Omenirea se află în pragul distrugerii prin lumea artificială pe care ea însăşi a construit-o. Vindecarea nu poate veni decât printr-o schimbare de atitudine faţă de viaţă! Trebuie să renunţăm la mentalităţile vechi şi depăşite. Nu există alternative la legile biologice ale naturii. Şi, în nici un caz… alternative „chimice“. Dacă refuzăm să ne trezim la realitate, viitoarelor generaţii le va fi tot mai greu să corecteze gravele erori ale chimizării totale pe care o trăim în prezent.
    Natura funcţionează de milenii cu o exactitate şi cu o inteligenţă ce nu pot fi îmbunătăţite, indiferent ce crede omul în aroganţa lui. Iar omul este o parte componentă a acestui sistem cosmologic şi ecologic. Dacă vrem să trăim în armonie cu tehnica şi cu natura… trebuie să învăţăm mai multe despre adevăratele legi ale vieţii, să le înţelegem şi să le aplicăm cu înţelepciune.
    – P. Maas M.D
    –––––––––––––––-
    Dogma bolilor infecţioase
    Dogma bolilor infecţioase şi a patogenităţii microbilor, dezvoltată de Robert Koch în 1882 prin fraudă ştiinţifică la comandă politică şi din interese financiare, avea mare nevoie de inventarea virusurilor patogene. Devenise clar tuturor că bacteriile „patogene” nu produc „toxine” (substanţe metabolice toxice) decât într-un mediu complet anaerob (lipsit de oxigen), în cadavre (iar acolo abia după apariţia propriilor enzime de putrefacţie produse de organism!), deci era nevoie să se postuleze existenţa unor patogeni „invizibili” sub microscop, care erau vezi Doamne şi mai mici decât bacteriile şi ar fi produs „toxine” inclusiv în organismul viu (în latină, virus = otravă). După ce în 1931 fizicianul berlinez Ruska a creat microscopul electronic, cu care pentru prima oară exista posibilitatea de a vedea concret structuri atât de mici precum un virus, au tăcut brusc o mare parte a „savanţilor” din medicină care până atunci teoretizau despre tot felul de virusuri care ar fi provocat tot atâtea feluri de boli. Nici unul dintre presupusele „virusuri” de până atunci nu au putut fi efectiv vizualizate cu ajutorul noii tehnologii, nici în animale, nici în oameni, nicidecum să fie izolate, purificate şi demonstrate că există. Domeniul de „cercetare“ al acestor savanţi erau (şi din păcate au redevenit) experimentele sadice pe animale; savanţii noştri sunt specialişti în a imobiliza animalele şi a le injecta tot felul de lichide în creier (vezi cercetarea rabiei), în stomac, plămâni sau în embrioanele de pui (vezi cercetarea cancerului).
    Întrucât în acele lichide nu erau găsite bacterii, încă de la Pasteur medicii au rămas atârnaţi de ideea fixă cum că simptomele erau contagioase şi, dacă nu-i bacterie, atunci musai „agentul patogen” trebuie să fie ceva mai mic, mult mai mic, ca şi inexistent.
    În vremurile celui de-al treilea Reich au fost făcute experimente pe evrei, ţigani, slavi, homosexuali, copii etc., fără a se putea demonstra vreo infecţiozitate. După război, americanii au continuat cu acest tip de experimente. Astfel, până în 1972 s-a efectuat un mare studiu pe membrii unei secte religioase din deşertul Nevadei, care se oferiseră voluntari (1200 de persoane – proiectul „White Coat”). Cercetătorii americani au injectat în aceşti cobai umani tot ce se putea imagina că poate fi agent patogen mai periculos, dar … nu se transmitea nimic! Inclusiv Robert Koch şi colaboratorii săi, plus prof. Rush, prof. Max von Pettenkofer, prof. Virchow şi alţii au arătat prin experimente şi aplicarea postulatelor Henle-Koch că prin transmiterea de bacterii, presupusul „contagium vivum“ nu a provocat niciodată vreo boală, darămite să provoace aceeaşi boală! Tocmai de aceea Robert Koch ulterior a eliminat cel de-al treilea postulat al lui Henle, susţinând că o bacterie poate fi considerată infecţioasă când provoacă simptome asemănătoare în teste pe cobai (vezi Großgebauer: „O scurtă istorie a microbilor”).
    Având la bază teoriile din sec. XIX despre infecţii şi contagiozitate, autorităţile medicale, profesorii universitari, medicii bine plătiţi ca şi consilieri ai concernelor farma, prin teoriile pe care le susţin şi deciziile pe care le iau, pentru a ne referi aici de exemplu doar la vaccinuri şi „terapiile” antivirale şi cu citostatice, cauzează de decenii daune sănătăţii pacienţilor, suferinţă şi moarte (prin fanteziste „virusuri” cauzatoare de cancer, hepatite, SIDA, Ebola, plus prin testele “genetice” fictive şi prin administrarea de otrăvuri chimioterapeutice).
    Virusurile au fost de la bun început folosite ca „explicaţie” pentru diverse îmbolnăviri care erau de fapt fie vătămări vaccinale, fie consecinţa sărăciei extreme, a foametei, a traumelor şi intoxicaţiilor de orice fel.
    – Dr. biolog Stefan Lanka
    ––––––––
    Ce este boala?
    Cea mai importanta mostenire a marilor doctori ai trecutului este efortul lor de a explica neobosit ca omul este singurul raspunzator pentru propria lui sanatate; prin modul de viata si de alimentatie, omul singur decide cum functioneaza propriul lui organism la nivel celular. Prin cercetarile profesorului Béchamp, ale lui Claude Bernard, ale profesorului Enderlein etc. stim acum ca microbul e nimic si terenul e totul. Microbii sunt prezenti in permanenta, noi traim intr-un organism alcatuit din mai multi microbi decat celule proprii. Cand se ajunge la o dizlocare a normalitatii si a terenului care ne tine sanatosi, organismul isi incepe eforturile de a restabili starea de sanatate. Aceste eforturi de refacere a normalitatii pot fi mai mult sau mai putin puternice si evident sunt inregistrate ca si simptome care deranjeaza. Adesea, aceste incercari ale organismului de a restabili echilibrul vital pot fi atat de neplacute incat sunt interpretate ca si boala.
    Cu cat o societate este mai focusata pe competitie si pe rezultate rapide, cu atat mai mult eforturile de autovindecare ale organismului vor fi etichetate drept boala. La extrema cealalta, avem un numar de studii epidemiologice interculturale care arata ca de ex. sarcina, nasterea, lehuzia, menopauza, bolile copilariei, bolile batranetii, precum si alte “boli” de acelasi gen decurg complet natural si banal la popoarele care traiesc simplu, in mijlocul naturii, astfel in vocabularul lor nu exista nici macar vreo denumire pentru acele stari, desi simptomele sunt aceleasi cu ceea ce noi numim “boli”. Este evident ca acele popoare si-au pastrat capacitatea de a trai in armonie cu propriile lor mecanisme biologice interioare.
    Microbii sunt peste tot, fie sub forma de bacterii, ciuperci sau asa-zise virusuri. Microbii sunt absolut inofensivi atata vreme cat “terenul” (corpul nostru) este sanatos si in echilibru. Daca mediul o ia razna la un moment dat, microbii isi modifica metabolismul (pentru a supravietui in mediul viciat, tot mai lipsit de oxigen!) si incep sa ajute organismul in procesul de autovindecare. Actiunea microbilor este consecinta, nu si cauza bolilor. Microbii accelereaza autovindecarea si au o semnificatie deosebita. Enzimele microbilor ajuta in mod activ la dezintoxicarea terenului celular perturbat. Microbii se hranesc digerand material tisular vatamat sau mort. Tesuturile intoxicate, otravite, care nu mai sunt alimentate cu oxigen sunt eliminate mai repede cu ajutorul microbilor, acestia fiind catalizatorii proceselor vitale din organism. Astfel se reduce toxemia din organism.
    De indata ce microbii si-au incheiat munca de curatenie, numarul lor se reduce si ei dispar din simptomatica (dar raman prezenti in organism in acelasi numar in care au fost prezenti si inainte de declansarea simptomelor). Astfel, microbii sunt un barometru al proceselor numite boala, fara a fi cauza acestora, la fel cum gazele de esapament arata o ardere, dar nu sunt si cauza acesteia. Microbii traiesc doar din tesuturi moarte din punct de vedere organic, din tesuturi necrozate. Cand bacteriile se inmultesc, aceasta este doar un semn ca in organism s-au acumulat prea multe tesuturi necrozate care trebuiesc eliminate, nu ca vezi Doamne microbii ar deveni “brusc” si din senin virulenti, adica peste noapte devin malefici si ne ataca. Toate expresiile tipic darwiniste gen “atac”, “invazie” a germenilor sunt menite sa induca in eroare. Microbii nu sunt dusmanii, ci prietenii nostri. Daca ei “ataca” ceva, acest ceva este reprezentat doar de substantele toxice care ne distrug tesuturile celulare. Niciodata microbii nu ataca un tesut vital, care functioneaza.
    Mediul din corpul nostru -coordonat de creier- este cel care decide ce fel de microbi vor fi activati pentru a ne efectua curatenia celulara. In functie de principiile ontogenezei si de rolul stabilit prin evolutia tesuturilor embrionare, aceste microorganisme preiau apoi sarcina curateniei. In functie de localizarea si tipul de toxemie celulara, bacteriile sau microorganismele tipice pentru acel tip de tesut vor fi activate si se vor inmulti. Desi in realitate simptomele asociate cu microbi sunt intotdeauna date pe fond de toxemie si legate de eliminarea de tesuturi moarte, toata lumea cade pe spate cand aude liste intregi de denumiri clinice si diagnostice care de care mai savante, din greaca sau latina, care umplu intregi dictionare medicale si de asemenea si conturile la banca ale profesionistilor medicali.
    Perspectiva holistica asupra sanatatii
    Stiinta din batrani este continuata doar de perspectiva holistica si naturala asupra sanatatii. Ceea ce ne cauzeaza simptomele pe care le numim in mod gresit “boala” nu sunt germenii din exterior, ci otravirea interioara care se manifesta prin toxemie si scorificarea terenului celular. De aceea, niciun tratament din afara nu poate ajuta la vindecarea simptomelor cauzate de grave lipsuri nutritive, singura metoda este imbunatatirea metabolismului. In cazuri grave, singura metoda efectiva pentru sustinerea corpului in procesul vindecarii este postul. Doar corpul singur se poate vindeca, nu prin medicamente, injectii, regimuri, masaje, fizioterapie sau alte masuri exterioare. Din pacate, sunt putini cei care reusesc sa vada intregul puzzle prin panza de ceata a propagandei inselatoare. In centrele de sanatate si energie pe care le-am condus zeci de ani in Germania si Bolivia, oamenii au fost tratati pe principiile de mai sus si, fara exceptie, practica mi-a confirmat ca asta e singurul drum: autovindecarea.
    In cazuri individuale extrem de grave, autovindecarea poate decurge dramatic, uneori chiar sub amenintarea mortii, abia atunci e necesara sustinerea medicala. Tocmai la bolnavii cronici si la cei aflati intr-o stare de sanatate deplorabila, cu crize de vindecare decalate datorita medicamentatiei excesive de exemplu, rabdarea si competenta terapeutului sunt puse la incercari grele, mai ales cu politica de criminalizare a adevaratilor terapeuti de catre acei “medici” si “experti” care nu sunt decat negustori de medicamente. Din experienta mea cu mii de bolnavi, dupa fiecare criza de vindecare (criza epileptoida descrisa de legile biologice ale naturii), omul respectiv a ajuns la un nivel de sanatate mult superior. In acest proces minunat de autovindecare, terapeutul este moasa si martor, este o experienta fascinanta. Aceasta autovindecare -oh, ce miracol!- este posibila la orice varsta. Niciodata nu e prea tarziu. Este ca atunci cand trebuie sa ne platim datoriile: e dureros, dar candva tot trebuie sa incepem. De ce nu astazi?
    – Prof. Dr. Karl Probst
    Așa cum deja s-a aflat şi se ştie de mult timp… NU există „materie”. Ceea ce fizicienii Sistemului pretind că este „materie”… în realitate este energie aflată într-o formă „condensată”, pe care noi o percepem prin organele noastre de simț. Adică… o vedem și o palpăm. Tot ceea ce ni s-a spus că este „materie” -şi, din acest motiv, considerăm că este „materie”- în realitate… este energie care vibrează. Iar caracteristicile energiilor pe care noi le vedem şi le palpăm, sunt generate de caracteristicile de frecvenţă şi de amplitudine ale vibraţiilor energiilor respective. Judecând, astfel, lucrurile… tabelul lui Mendeleev enumeră energiile vibratorii fundamentale („condensate”) din care este construită lumea pe care noi o vedem şi o palpăm.
    Dacă aplicăm această realitate a existenţei la noi înşine… realizăm că omul este tot o structură energetică… formată din suma tuturor energiilor „condensate” enumerate în tabelul lui Mendeleev, care vibrează armonic… plus… o formă de energie, invizibilă şi nepalpabilă, de viaţă, care ne animă… plus… încă o formă de „ceva” numit „spirit/suflet”, care după moarte se reîntoarce la Dumnezeu.
    Fiecare ţesut şi fiecare organ este o sumă armonioasă a vibraţiilor energiilor (din tabelul lui Mendeleev) din care este constituit… şi… are vibraţia lui specifică, ce se armonizează cu vibraţiile celorlalte ţesuturi şi organe.
    Când sufletul (care se exprimă prin intermediul trupului) manifestă trăiri negative de frică (sub toate formele ei)… de tristeţe (sub toate formele ei)… de suferinţă (sub toate formele ei)… de ură sau de invidie… el dezechilibrează caracteristicile vibraţiilor ţesuturilor şi organelor. Spre exemplu, frica sufletului de înfometare, dezechilibrează caracteristicile vibraţiilor ficatului… frica sufletului de moarte generată de boală sau de îmbătrânire, generează dezechilibrarea caracteristicilor vibraţiilor plămânilor… frica sufletului de a rămâne captiv într-o situaţie pe care o consideră dezgustătoare, generează dezechilibrarea caracteristicilor vibraţiilor colonului. Metaforic vorbind… trăirile negative ale sufletului pot fi considerate nişte toxine.
    Fiindcă NU există „materie” ci doar energie care vibrează pe diferite frecvenţe şi cu diferite amplitudini… rezultă că tot ceea ce ne înconjoară este tot energie. Însă, pe lângă formele de energie „naturale”, create de Dumnezeu… oamenii au avut „buna plăcere” de a crea şi energii nenaturale, care vibrează pe frecvenţe şi cu amplitudini nefireşti, inexistente în Creaţia lui Dumnezeu: aşa numitele „chimicale de sinteză” precum şi electromagnetismul artificial
    Când organismul nostru (care este o sumă armonică a vibraţiilor tuturor energiilor care îl constituie) intră în contact cu energiile nenaturale, create de om (chimicale de sinteză şi câmpuri electromagnetice artificiale)… îi sunt dezechilibrate vibraţiile ţesuturilor şi organelor. Este suficient să cercetăm despre efectele adverse ale chimicalelor industriale, ale pesticidelor, ale chimicalelor din industria alimentară, ale medicamentelor farma-chimice sau ale vaccinurilor pentru a vedea că unele chimicale produse de om acţionează nociv în principal asupra unui organ… iar altele devastează organismul ca întreg. Spre exemplu, se ştie că unele chimicale farmaceutice, considerate a fo anti-inflamatorii, afectează stomacul… în timp ce unele chimicale de uz agricol, produc otrăviri acute și generalizate, care pot conduce la deces.

    Apreciază

  9. În esenţa ei, Medicina Anti-Simptomatică predată în Facultăţile de Medicină ale Sistemului şi practicată în Spitalele de Stat, aboleşte simptomele stărilor de boală nu identificând şi eliminând factorii nocivi care cauzează probleme şi nu susţinând energetic şi nutritiv programele bio-energetice de auto-vindecare ale pacientului, ci… subminând şi epuizând energia vitală a organismului prin intermediul otrăvirii cronice cu chimicalele toxice, de sinteză şi cu vaccinurile otrăvitoare ale Concernelor Farma-Chimice, astfel încât organismul să nu mai aibă suficientă energie pentru a-şi rula programele de detoxificare şi de regenerare manifestate prin simptomele neplăcute ale stării de boală.
    Medicamentele farma-chimice (toxine de sinteză) obligă organismul să-şi folosească o parte considerabilă din energie pentru a le neutraliza şi elimina precum şi pentru a regenera ceea ce distrug ele. Din acest motiv, corpul limitează (proporţional cu otrăvirea farma-chimică) procesele iniţiale de detoxificare şi de regenerare (ce s-au manifestat prin simptome neplăcute) ale stării de boală pentru care omul s-a dus la medic. Însă, folosirea de medicamente farma-chimice duce, la rândul ei, la simptome de otrăvire. Unele dintre ele sunt înscrise pe prospecte. Altele, sunt declarate, public, după zeci de ani. Spre exemplu, după zeci de ani de folosire intensivă, „autorităţile medicale” au anunţat că Piramidonul şi Paracetamolul generează cancere.
    Când ingerezi medicamente chimice, efectul asupra organismului este exact ca atunci când o ţară este atacată pe un al doilea front şi, din acest motiv, este nevoită să îşi redistribuie spre al doilea front cea mai mare parte din trupele, armele şi muniţia de pe frontul iniţial (starea de boală pentru care te duci la medic)… pentru a lupta cu inamicul mai agresiv de pe al doilea front (otrăvirea prin medicaţia toxică de sinteză). Astfel, pentru un timp… pe primul front („boala” pentru care omul s-a dus la medic) încetează toate bubuiturile de tun (simptomele neplăcute ale „bolii” pentru care ai fost la medic), însă… apar bubuituri de tun pe frontul generat de toxicitatea medicamentelor farma-chimice (greaţă, vărsături, lipsa de putere, erupţii pe piele, stare de rău, dureri, necroze, etc.) unele dintre bubuiturile de tun/simptome ale otrăvirii chimice fiind enumerate în prospectele medicamentelor chimice.
    Obiectivul Medicinei Occidentale şi al Concernelor Farma-Chimice este acela de a crea otrăvuri de sinteză şi de a identifica dozele potrivite prin care toxicitatea chimică să îţi blocheze, rapid, simptomele stării de boală pentru care te prezinţi la medic dar, care, să nu îţi genereze, imediat sau dramatic, simptome de otrăvire. Asta numesc „specialiştii” Sistemului ca fiind „terapie de vindecare”.
    –––––––
    „Medicamentele nu vindecă, niciodată, bolile. Ele nu fac decât să stingă vocea protestului naturii și să pună la pământ semnalele de pericol pe care organismul le ridică, drept urmare a încălcării legilor firii. Orice otravă introdusă în organism trebuie luată în calcul mai târziu… chiar dacă, pe moment, atenuează simptomele prezente. Durerea poate dispărea, dar pacientul este lăsat într-o stare mai proastă de sănătate… deși, în acel moment, nu este conștient de acest lucru ”
    – Daniel H. Kress, M.D.
    ––––––––
    „Drogurile medicamentoase constau în folosirea, ca remedii pentru boli, a acelora care produc boală la oamenii sănătoşi. Este vorba, pur și simplu, de o mulțime de droguri sau substanțe chimice sau produse de vopsit, într-un cuvânt – otrăvuri. Toate sunt incompatibile cu materia vitală; toate produc boală atunci când intră în contact cu orice este viu; toate sunt otrăvuri.
    – R.T. Trall, M.D., Mărturie la Congresul S.U.A.
    ––––––––
    Mai jos, postez câteva fragmente dintr-un articol despre iatrogenie, scris de Dr. Virgil Răzeşu
    “Manifestările de iatrogenie sunt extrem de variate, şi pot merge de la simple tulburări funcţionale care se estompează odată cu trecerea timpului şi pot dispărea, trecând prin stări patologice reale, care pot reclama chiar intervenţii chirurgicale corectoare, la rândul lor generatoare de iatrogenie, până la pierderea bolnavului care, oricât am fi de acoperiţi de consimţăminte, este o nenorocire adevărată pentru toţi cei implicaţi.
    La urma urmei însă, putem afirma că, de fapt, întreaga medicină nu este altceva decât o iatrogenie intenţională şi voluntară, de diverse grade, acceptată atât de pacient, cât şi de medic, pentru simplul motiv că de alte posibilităţi de a acţiona împotriva bolilor nu dispunem. Şi, din acest punct de vedere, s-ar putea ca cineva să ceară ca Universităţile de Medicină şi Farmacie să fie denumite Universităţi de Iatrogenie Medico-Farmaceutică. Şi ar fi foarte greu de combătut!
    Neîndoielnic că nici un mijloc terapeutic nu este perfect şi lipsit de aspecte de iatrogenie adevărată, pasageră sau definitivă. De cele mai multe ori, actele terapeutice de care dispunem şi care fac parte din panoplia de modalităţi terapeutice nu fac altceva decât să înlocuiască o stare de boală mai severă cu o alta mai puţin gravă, dar care –de data aceasta– poartă pecetea iatrogeniei, pentru că este recomandată, impusă sau realizată de către medic.
    Dacă împingem exerciţiul mai departe, trebuie să acceptăm că întreaga farmacopee, parteneră indiscutabilă în procesul terapeutic, cu cele peste 300.000 de preparate medicamentoase înregistrate, este principala generatoare de iatrogenie. Iatrogenia medicamentoasă este binecunoscută, este menţionată în fiecare prospect şi nimeni nu poate face abstracţie de ea.”

    Apreciază

  10. Naraţiunea oficială a clasei politice mondiale şi a OMS cu privire la „pandemia” cu nedoveditul ipotetic coronavirus SARS CoV 2, nu poate sta în picioare chiar şi dacă iei de bune, de reale, dogmele teoriei virale. Iar chestia asta este încă o dovadă că Teoria Virală şi Teoria Patogenităţii Microorganismelor nu sunt altceva decât nişte alte cumplite înşelătorii ale Medicinei Concernelor Farma-Chimice… înşelătorii bazate pe nenumărate minciuni care se bat cap în cap.
    Citez din articolul de mai jos (tradus cu Google) un mic pasaj EXTREM de IMPORTANT despre unele dintre cauzele îmbolnăvirilor în masă:
    „Detectivi medicali: O privire sub suprafaţă
    Provocarea este să aflăm ce s-a întâmplat, de exemplu, în nordul Italiei, Spania sau New York. Pentru a înţelege acest lucru este nevoie de mai multe cercetări decât cele predate în epidemiologia normală. În Baltimore, la Universitatea Johns Hopkins, acum din păcate, coruptă din punct de vedere instituţional, obişnuiam să urmez o pregătire epidemiologică intensivă, care îmi oferea o mulţime de cunoştinţe metodologice. A existat şi o filială numită „Detectivi medicali”.
    Aici s-ar putea învăţa din istorie şi pe baza a numeroase cazuri bine cercetate, cum pot apărea consecinţe asupra sănătăţii, de exemplu, din otrăvirea fântânilor sau a alimentelor şi care trucuri fac dificilă diferenţierea cauzelor naturale de cele provocate de om sau chiar criminale. Detectivii medicali – toată lumea ştie din romanele criminale – au autori şi victime, motive şi arme de crimă, alibiuri şi clienţi.
    O boală – chiar şi una declarată de OMS – poate fi o „făcătură”.”

    Sursa citatului: https://www.wodarg.com/english/?fbclid=IwAR1mJXmMWBI7bgY4rc163VvU8m-D_aNbLL4apeEyMCquvac9KVnzjCEJtG0

    Apreciază

  11. Am fost dresaţi să fim preocupaţi doar de sănătatea trupului şi, pentru asta, să mergem doar la acei medici ai Sistemului care pretind că ne tratează… administrându-ne chimicale de sinteză farmaceutică. În realitate… nu există manifestare a organismului care să conducă la boală și la moarte.
    Medicii sinceri vorbesc despre medicina farma-chimică şi despre toxicitatea medicamentelor concernelor farmaceutice…
    Citeşte, mai jos… declaraţiile câtorva medici sinceri…
    ––––––––
    „Din moment ce proiectul genetic al organismului favorizează întotdeauna conservarea vieții și protejarea împotriva adversităților de orice fel, de ce ar permite corpul, autodistrugerea?”
    – Andreas Moritz
    –––––––––
    „Boala nu este ceva personal și special, ci doar o manifestare a vieții în condiții modificate, care funcționează conform acelorași legi care se aplică corpului viu tot timpul, din primul moment şi până la moarte.”
    – Dr. Rudolf Virchow
    –––––––––
    „Dacă sunt gestionate corect, crizele de vindecare NU sunt niciodată fatale vieţii. Când sunt bine susţinute de metode corecte de viaţă şi de tratament, crizele de vindecare NU sunt niciodată periculoase sau fatale pentru viaţă. Singurul pericol constă în suprimarea acestor reacţii acute, prin medicamente, bisturiu, gheaţă sau orice altceva.
    Dacă reacţiile acute sunt suprimate, atunci criza constructivă de vindecare poate fi transformată într-o criză distructivă a bolii. Prin urmare, noi îi avertizăm, cu seriozitate, pe pacienţii noştri să NU interfereze, în niciun fel, cu o criză de vindecare, pentru că situaţia cronică ce rezultă din suprimarea bolii iniţiale, este mult mai gravă.
    Când natura, cu toată forţa inerentă organismului uman, a ajuns în cele din urmă până la punctul unei crize vindecătoare… o nouă înfrângere dată de o suprimare, poate fi dincolo de puterile sale de rezistenţă si de recuperare. Astfel, poate rezulta un final fatal. De aceea… luaţi aminte! Dacă NU sunteţi dispuşi să înduraţi crizele de vindecare… NU faceţi niciun tratament. Când aţi trezit forţele ascunse ale bolii… trebuie să aveţi curajul să le înfruntaţi şi să le supuneţi. Nimic bun în viaţă nu ne parvine decât dacă plătim preţul. Cel care este prea laş pentru a învinge într-o criză de vindecare… ar putea pieri într-o criză a bolii.
    Cea mai mare parte a tuturor bolilor cronice este creată de suprimarea bolilor acute prin otrăvirea cu medicamente”
    – Henry Lindlahr M.D.
    ––––––––
    „Simţul realităţii în materie medicală este rar şi, de obicei, în raport invers cu gradul de educaţie medicală!”
    – William Osler
    ––––––––
    „Atunci când susţinătorii domeniului farmaceutic şi vaccinal fac referire, în apărarea lor, la „medicina bazată pe dovezi”… ţineţi minte că cele mai multe dintre ceea ce ei numesc a fi evidenţe sunt, în întregime, fabricate. Când ei pretind că domeniul lor, al medicinei chimice, toxice, se bazează pe „ştiinţă reală”… ceea ce spun ei în realitate, este că se bazează pe ştiinţa frauduloasă, dar ei au hotărât, în secret, să o numească „ştiinţă reală”. Atunci când ei pretind că au „date ştiinţifice” care susţin poziţia lor… ceea ce spun ei, în realitate, este că toate acele „date” sunt născocite de către cercetători corupţi, care primesc mită de la companiile farmaceutice.”
    – Mike Adams
    ––––––––––
    „Cauza majorității bolilor este în medicamentele otrăvitoare pe care medicii le dau cu superstiție, pentru a efectua un tratament.”
    – Charles E. Paige, M.D.
    –––––––––-
    „Fiecare medicament crește și complică starea de boală a pacientului.”
    – Robert Henderson, M.D.
    ––––––––––
    „Medicamentele nu vindecă, niciodată, bolile. Ele nu fac decât să stingă vocea protestului naturii și să pună la pământ semnalele de pericol pe care organismul le ridică, drept urmare a încălcării legilor firii. Orice otravă introdusă în organism trebuie luată în calcul mai târziu… chiar dacă, pe moment, atenuează simptomele prezente. Durerea poate dispărea, dar pacientul este lăsat într-o stare mai proastă de sănătate… deși, în acel moment, nu este conștient de acest lucru ”
    – Daniel H. Kress, M.D.
    ––––––––––
    „Cea mai mare parte a tuturor bolilor cronice este creată de suprimarea bolilor acute prin otrăvirea cu medicamente”
    – Henry Lindlahr, M.D.
    ––––––––––
    „Fiecare medic educat știe că majoritatea bolilor nu sunt ajutate în mod considerabil de medicină”
    – Richard C. Cabot, M.D.
    ––––––––––-
    „Persoana care ia medicamente… trebuie să se recupereze de două ori: o dată de la boală și o dată de la medicamente”
    – William Osler, M.D.
    ––––––––––––
    „De ce ar înghiţi un pacient o otravă fiindcă este bolnav… sau… de ce ar lua ceva care îl îmbolnăveşte pe un om sănătos?”
    – L.F. Kebler, M.D.
    –––––––––––
    „Ce speranță există ca știința medicală să devină, vreodată, o știință adevărată… atunci când întreaga structură a cunoștințelor medicale este construită în jurul ideii că există o entitate numită boală… ce poate fi expulzată doar atunci când se găsește medicamentul potrivit?”
    – John H. Tilden, M.D.
    –––––––––––––-
    „Profesiunea medicală este cumpărată de industria farmaceutică… nu numai din punct de vedere al medicamentelor, ci și din punct de vedere al predării și al cercetării. Instituțiile academice din această țară își permit să fie agenții plătiți ai industriei farmaceutice. Cred că este rușinos. ”
    – Dr. Arnold Seymour Relman, profesor Harvard emerit de medicină, fost redactor șef al Jurnalului de Medicină din New England
    –––––––––––––
    „Drogurile medicamentoase constau în folosirea, ca remedii pentru boli, a acelora care produc boală la oamenii sănătoşi. Este vorba, pur și simplu, de o mulțime de droguri sau substanțe chimice sau produse de vopsit, într-un cuvânt – otrăvuri. Toate sunt incompatibile cu materia vitală; toate produc boală atunci când intră în contact cu orice este viu; toate sunt otrăvuri.
    – R.T. Trall, M.D., Mărturie la Congresul S.U.A.
    –––––––––––––
    Pur și simplu nu mai este posibil să crezi o mare parte din cercetările clinice publicate sau să te bazezi pe judecata medicilor de încredere sau în ghidurile medicale autoritare. Nu mă bucur de această concluzie la care am ajuns, treptat, în ultimele două decenii, ca redactor al New England Journal of Medicine ”
    – Dr. Marcia Angell, fost redactor în șeful Jurnalului de Medicină din New England
    ––––––––––––––
    „Cele mai multe tratamente medicamentoase fără prescripție medicală și aproape toate cele prescrise… nu fac decât să mascheze simptomele sau să controleze problemele de sănătate sau să modifice în vreun fel modul în care funcționează organele sau sistemele, cum ar fi sistemul circulator. Drogurile medicamentoase nu tratează, aproape niciodată, motivele pentru care există aceste probleme… în timp ce creează, frecvent, noi probleme de sănătate, ca efecte secundare ale activităților lor. ”
    – John R. Lee, M.D.

    Apreciază

  12. “Lumea medicală a construit o întreagă literatură despre boli, dar fără nicio idee despre cauza bolilor (cu excepţia unora eronate şi şovăielnice). Medicina este bogată în ştiinţă, dar acum, la fel ca în toate timpurile trecute, ea suferă de lipsa ideilor practice. Medicul obişnuit este educat adesea în afara bunului simţ cu care s-a născut. Asta nu este vina lui. Este vina Sistemului. El este un automat educat. El deţine fapte – belşug de fapte ştiinţifice – dar, fără idei unificatoare. Milioane de oameni deţin fapte, dar nu şi idei pe care să le înşire cauzal. Mii de medici deţin toate datele ştiinţifice necesare, dar nu si-au valorificat ştiinţa de a utiliza bunul simţ şi filosofia cauză-efect. Ori, fără o concepţie clară referitoare la cauza bolii… tratamentul va rămâne aceeaşi ghicitoare care este şi azi.
    Pentru mine, aceasta înseamnă că diagnosticul este un termen lipsit de sens, pentru că aşa cum este folosit, acesta nu înseamnă decât a descoperi ce efecte patologice – ce modificări organice – au fost provocate de o cauză nedescoperită. Prin diagnostic se înţelege, în câteva cuvinte, descoperirea unor efecte care, atunci când au fost constatate, nu aruncă niciun fel de lumină asupra cauzei lor.”
    – TOXEMIA EXPLICATĂ de J. H. TILDEN – M.D
    –––––-
    „Drogurile medicamentoase constau în folosirea, ca remedii pentru boli, a acelor substanţe care produc boală la oamenii sănătoşi. Este vorba, pur și simplu, de o mulțime de droguri sau substanțe chimice, ori produse de vopsit, într-un cuvânt: otrăvuri. Toate sunt incompatibile cu materia vitală; toate produc boală atunci când intră în contact cu orice este viu; toate sunt otrăvuri.
    – R.T. Trall – M.D. Mărturie în Congresul S.U.A.
    –––––––––––
    „Medicamentele nu vindecă, niciodată, bolile. Ele nu fac decât să stingă vocea protestului naturii și să pună la pământ semnalele de pericol pe care organismul le ridică, drept urmare a încălcării legilor firii. Orice otravă introdusă în organism trebuie luată în calcul mai târziu… chiar dacă, pe moment, atenuează simptomele prezente. Durerea poate dispărea, dar pacientul este lăsat într-o stare mai proastă de sănătate… deși, în acel moment, nu este conștient de acest lucru ”
    – Daniel H. Kress – M.D.
    –––––––––––-
    „De ce ar înghiţi un pacient o otravă fiindcă este bolnav… sau, de ce ar lua ceva care îl îmbolnăveşte pe un om care este sănătos?”
    – L.F. Kebler – M.D.

    Apreciază

  13. Preluare dintr-un articol scris de Constantin Crânganu: „Despre agnotologie… ”
    „Știința este încrederea în ignoranța experților” – Richard Feynman (1969)
    Pentru că nu am găsit-o în vreun dicționar românesc on-line, propun următoarea definiție:
    Agnotologia este studiul ignoranței sau îndoielii induse cultural, în special prin publicarea și diseminarea unor date științifice inexacte sau înșelătoare.
    Termenul a fost introdus inițial de profesorul Richard N. Proctor (Stanford University) într-o carte, publicată în 2008, prin identificarea a trei tipuri de ignoranță:
    Tip I. Ignoranță genuină, produsă de lipsa cunoștințelor de bază, presupuse a fi cunoscute până la urmă, dacă este posibil.
    Tip II. Ignoranță selectivă, produsă de opțiunea deliberată de a rămâne ignorant. Individul consideră ceva ca fiind adevărat fără dovezi sau, când dovezile există, le consideră, dar cu sens contrar.
    Tip III. Ignoranță intenționată, produsă printr-o încercare conștientă de a induce în eroare prin circulația unor informații greșite, științifice sau de altă natură.
    Referitor la aceste trei tipuri, Proctor afirmă că ignoranța are multe surogate interesante și se suprapune, într-o miriadă de aspecte, cu secretomania, stupiditatea, apatia, cenzura, dezinformarea, credința și uitarea, toate fiind puternic întrepătrunse cu știința.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s