Publicat în etică medicală, SARS-CoV-2

Relativismul etic și mediul academic

De-a lungul timpului, s-au dat mai multe definiții privind conținutul termenului de etică. Diferite definiții ale eticii susțin că acesta reprezintă un set inalterabil de reguli universale, altele că e ceva relativ în funcție de timp, loc și cultură, altele că e un mod de a gândi despre cum trebuie să acționeze cineva într-o situație controversată (când e greu să alegi ce este bine și drept pentru persoanele implicate), cu alte cuvinte o serie de principii, care definesc un comportament adecvat și modalități de transformare a acestora în acțiuni.

Una dintre definiții susține ideea relativismului eticii, relativism care este problematic din cel puțin trei motive. Primul ar fi acela că unele forme de relativism sunt auto-distructive, cum ar fi relativismul adevărului (“nu există propoziții absolut adevărate” – enunț care aplicat chiar asupra lui ridică probleme) sau relativismul cultural (reguli care sunt valabile numai în unele culturi și religii). Al doilea motiv este acela că majoritatea formelor de relartivism etic demonstrează mai mult decât era însuși intenția susținătorilor săi. În cele din urmă, un alt motiv ar fi acela că este dificil să fie fixat contextul în care normele nu sunt relative. De aceea Søren Holm propune ca definiție a eticii: considerații asupra modului în care trebuie să acționeze cineva în lumea reală.

În lumea reală, din dorința de a impune o metodă obiectivă de evaluare a performanței academice s-a apelat la criterii între care numărul de articole și numărul de citări a acestor articole. Au apărut baze de date, care cotează/indexează publicații, conferințe, articole, autori (Scopus sau ISI cu al său Web of Science) și s-a dezvoltat un nou domeniu – scientometria. În funcție de aceste evaluări, o persoană putea să obțină un loc de muncă, o promovare academică, accesarea unei finanțări în cercetare, o recompensă, – într-un cuvânt, recunoașterea valorii profesionale. Orice alte criterii (performanțe pedagogice, publicarea unei cărți, spirit antreprenorial etc.) nu au mai avut valoare, deoarece nu puteau fi evaluate scientometric. Acest lucru a determinat o serie de acțiuni, care sunt discutabile din punct de vedere etic.

  1. Autorii sunt stabiliți în funcție de relațiile de prietenie sau de autoritate cu autorul principal și nu corespunzător contribuției la cercetare. Nu mai este o raritate să vezi autori, care publică în domenii în care nu au nici competență, nici experiență, nici expertiză. O parte importantă dintre revistele științifice nu limitează numărul de autori și, în acest mod, un articol de 3 pagini are 10-12 autori. Deși revistele științifice specifică în mod expres că trebuie dovedită contribuția științifică a fiecărui autor în parte, nimeni nu verifică acest lucru. În acest mod, un autor își crește numărul de articole publicate.
  2. Citările încrucișate. În decursul timpului, se realizează un grup, care citează anumite lucrări ale unui coleg (chiar dacă nu au legătură cu articolul în cauză) pe principiul reciprocității. În acest mod simplu, “suveica” face ca numărul de citări să crească în progresie aritmetică și implicit indicii scientrometrici.
  3. Referințe fantomă. Pentru a crește credibilitatea unui articol științific se apelează la citarea unor articole inexistente sau care nu au legătura cu tema cercetării. Anne-Wil Harzing, în 2017, descrie în Harzing.com (The mystery of the phantom reference: a detective story) un astfel de caz. Un articol inexistent scris de autori inexistenți și publicat într-o revistă inexistentă a fost citat de peste 1100 de ori (dintre care 400 în Web of Science și 20 în reviste de top): The Art of writing a scientific article J van der Geer, JAJ Hanraads, RA Lupton J Sci Commun, 2000. De fapt, articolul respectiv nu era decât un exemplu de citare pentru potențiali autori, care ar fi dorit să publice într-una dintre revistele Elsevier. Asta arată că peste 1100 de autori au citat articolul fără să-l citească, iar cei care au verificat nu au observat această „eroare”.

Cum de sunt posibile aceste lucruri?

În primul rând, din cauza absenței sau slabului control al calității lucrărilor. Orbiți de scientometrie, referenții sau autoritățile academice cad în formalism și nu mai acordă nicio atenție conținutului. În mod tacit, acceptă astfel de comportamente. Apoi, modul superficial în care se evaluează și se acreditează manifestările științifice. Majoritatea lucrărilor de acest gen apar în volumele unor astfel de manifestări indexate/cotate ISI sau Scopus. Și nu în ultimul rând, interese financiare. Se solicită frecvent taxe substanțiale pentru publicarea lucrării în majoritatea revistelor sau în volumul conferințelor. Atunci motivația principală ar putea fi nu să producă lucrări de înaltă calitate, cât să satisfacă interesele economice. De exemplu, Nature (și toată familia sa de reviste) vor solicita în 2021 o taxă de publicare de 9.500 de euro – zic ei, pentru a face accesul liber al cititorilor.

În concluzie, trebuie mare atenție înainte de a lua în considerare niveluri neobișnuit de mari de citare. Să lăsam pe cineva cu cunoștințe bibliometrice, dar și cu expertiză în domeniul analizat, să o facă. Altfel, deschidem calea relativismului etic în mediul academic.

P.S.1. Søren Holm este licențiat în medicină și în filosofie și studii religioase la Universitatea din Copenhaga. Are un master în etică și drept în domeniul sănătății publice la Universitatea din Manchester și o diplomă în economie a sănătății de la Institutul spitalesc danez. Deține două doctorate. A fost Președintele Societății Europene pentru Filosofia Medicinii și Îngrijirii Sănătății și Președinte al Asociației Internaționale de Bioetică. A fost redactor al Journal of Medical Ethics 2004-2011 și este, din 2011, editor al revistei Clinical Ethics.

Anne-Wil Harzing este professor de management internațional la Universitatea din Londra.

P.S.2. Atitudinea Suediei, în combaterea pandemiei, a fost criticată (pe bună dreptate) de ziariștii români (calificați la locul de muncă în specialiști în pandemie), dar și de Regele Carl XVI Gustaf al Suediei. În timp ce majoritatea statelor au luat măsuri ferme, dure și eficiente, Suedia nu a luat nicio măsură. Nu au recomandat nici măcar “sfânta mască”. Rezultatele se văd exprimate în mortalitatea la milionul de locuitori: Suedia – 721, Franța – 927, UK – 990, Italia – 1139, Spania – 1046, Germania – 319, Belgia – 1604, România – 751 etc. Sărmana Suedie e de compatimit (sursa woldometers, 21 decembrie 2020).

P.S.3. De sărbători, ascultați cu sfințenie și evlavie sfaturile profesorului Streinu-Cercel “Sfatul meu e să stea fiecare la casa lui, să se viziteze virtual, pe Skype, pe Zoom, pe Facebook, dar să nu fie împreună. Dacă sunt totuși împreună am un sfat: la masă să nu mănânce împreună, să mănânce pe rând. Iar dacă totuși se așează la masă împreună, să țină o mască în dreptul nasului și doar gura să fie eliberată. E o măsură suplimentară, pentru că noi nu știm dacă persoana din fața noastră este sau nu infectată, dacă este sau nu în perioada de incubație, chiar dacă și-a făcut un test rapid și a ieșit negativ”. Deci, nu cumva să fiți împreună (fizic). Să fiți singuri, pentru că singuratatea e recomandabilă pentru sănătate.

sursa foto: timeshighereducation.com

11 gânduri despre „Relativismul etic și mediul academic

  1. Din păcate trăim în epoca relativismului, a post-modernității și a deconstructivismului. Se dorește, în spiritul neomarxist care se răspândește în întreaga lume mai abitir decât pandemia de covid, crearea unui nou om nou. Un om care să pornească de la tabula rasa, așa cum își imaginau omul empiriștii englezi de secol 17-18. Acest om nou poartă numele de om recent. Și pe acest subiect H.R. Patapievici a scris o carte, cu același titlu, pe care prea puțini au lecturat-o. Carte scrisă acum 20 de ani, dar ale cărei profeții astăzi se împlinesc în toată splendoarea lor. Ce hidos este acest om recent, ce creatură teribilă, fără valori, fără credință, fără o morală superioară, fără etică…vorbă lui nea Petrică Țuțea – să vorbești cu un om fără Dumnezeu, este ca și cum ai vorbi cu o ușă, el nu știe nici de unde vine și nici încotro se îndreaptă. Problema însă nu este că omul recent nu mai are credință, religie, ci faptul că el și-a înlocuit credința în absolut, cu credința în știință. El se raportează la știință în manieră religioasă. Știința a devenit practic noua religie. Și asta pentru că știința vrea să înlocuiască absolutul. Ea își revendică azi, mai mult ca oricând, adevăruri absolute, în timp ce tot ceea ce ține de spiritualitate, de umanism, de filozofie, de relații interumane, de valori morale și etice, este trecut în rândul relativismului. Totul e relativ, doar știința este absolută! Iată crezul omului recent. Colac peste pupăză, știința pe care toți o revendică azi, și la care toți fac referire, este apanajul unui număr foarte restrâns de oameni. Restul, majoritatea covârșitoare a oamenilor, nu fac decât să citeze sau să imite ceea ce spun acei câțiva oameni de știință, fără să aibă în niciun moment un contact direct cu factorul științific. Tocmai de aceea, acei puțini oameni de știință, având astfel o putere cum nu au avut niciodată în istorie, se află astăzi în poziția de adevărați dictatori. Ei dictează din turnul lor de fildeș, de unde nu pot fi atinși, mersul lucrurilor. Ei spun cum trebuie să fie lumea, cum trebuie să arate, chiar și cum trebuie să se comporte oamenii în viețile lor private. Ei dețin toate datele, și le pot manipula după bunul plac. Și oamenii se supun. De ce? Pentru că nu știu mai bine, și pentru că ei se raportează la acei oameni de știință în manieră religioasă, și asta fără să își dea seama. Azi a devenit un sacrilegiu să nu fii de acord cu ce spun oamenii de știință. Este o blasfemie să refuzi subordonarea în numele binelui comun. O, vai, acest bine comun care a făcut atâtea milioane de victime în istoria recentă a omenirii. Mai binele este dușmanul binelui. Și ce fac azi oamenii de știință, secondați de oamenii politici, este să ofere oamenilor și societății, mai binele în dauna binelui. Să ne ferim de mai bine…

    Apreciază

  2. Tom Woods despre secta religioasă „covid”: „Aceste lucruri la care ni se cere să renunțăm, afecțiunea, prietenia de la mai puțin de 2 metri distanță… întruniri de familie, întîlniri… sînt însăși viața” (video) https://mariusmioc.wordpress.com/2020/12/14/tom-woods-despre-secta-religioasa-covid-aceste-lucruri-la-care-ni-se-cere-sa-renuntam-afectiunea-prietenia-de-la-mai-putin-de-2-metri-distanta-intruniri-de-familie-in/

    Apreciază

  3. Va spun sincer ca uneori ma intreb oare de ce se depune atat de mult efort intru erodarea tuturor principiilor care guverneaza lumea academica. A duce in derizoriu publicarea nui articol intr-o revista serioasa, inseamna a sapa cu tenacitate la fundamentele stiintei adevarate. Pentru ca, ma iertati ca va spun, a extrapola experienta de la Revista Romana de Bioetica la jurnalele serioase este ridicol. Acolo se cer rezultatele brute, se cer imaginile originale, se lucreaza la un articol astfel incat totul sa fie adus cat mai aproape de perfectiune (ultimele trei articole pe care le-am trimis erau versiunile 19, 24, si 22: asta inseamana ca atat eu cat si studentii care le-au scris, SI COAUTORII CARE AU LUCRAT SI LE-AU VAZUT, am trecut prin ele ad nauseam ca sa ne asiguram ca totul este asa cum trebuie). Dar, intr-adevar, este mai misto sa spunem ca nu e bine sa incerci sa obtii granturi (care de fapt platesc salariile din laborator), si sa lasi impresia ca a publica e o chestiune de ambitie a unora ca sa-si faca CV. De ma si intreb de ce ati spus ca Sucarit este asa de bun profesor numai pentru ca are niste articole pe-acolo!
    Dar, ma iertati ca va spun, nu inteleg scopul acestui articol. Pot pricepe foarte bine ca cineva este iconoclast. Nici o problema. Astfel de atitudini au existat de-a lungul intregii noastre istorii. Cuiva nu i-a convenit sistemul si a dat cu toporul in el. Dar dupa ce dai cu toporul trebuie sa propui ceva in loc. N-am inteles: care e alternativa? Publicarea de bloguri? Postarea pe facebook? Cu ce scop? Democratizarea stiintei? Stiti foarte bine ca stiinta este un drum greu, complet nedemocratic. Fara vacante, fara pauze, fara prea mari satisfactii. Credeti ca e usor sa scrii granturi? Stiti de cate ori este rejetat fiecare grant? Unul din copiii unui coleg care are un numar ingrijorator de citatii (a descoperit “doar” triterapia pentru HIV, articol pentru care a primit 12,000 de citatii de la prieteni si subalterni), ii spunea tatalui sau dupa ce acela a primit rezultatele la un grant, “nu stiu cum poti suporta atata respingere”. Descoperitorul medicamentului care trateaza hepatita C a avut imediat urmatorul grant rejetat de 9 ori. Cam greu de sustinut paradigma unei increngaturi de pile si relatii. Pare mai curand ca cineva incearca sa generalizeze realitatile balcanice. Eu nu spun, doamne fereste, ca totul e perfect, dar ce scrieti acolo sunt exceptiile, nu regula. Daca ati avea 100% dreptate, n-ar fi fost niciodata publicata aceasta scrisoare. Umoristica sau nu, reflecta o frustrare pe care o avem cu totii de 250 de ani incoace de cand, lui Jenner I s-a spus ca articolul sau (refuzat) despre vaccinare nu poate fi publicat deoarece o sa-I ruineze credibilitatea stiintifica (era ARTICOLUL despre descoperirea principiilor vaccinale!).
    PS. Este foarte obositor sa venim in permanenta cu aceleasi argumente si contraargumente. Unul din principiile de baza ale epidemiologiei (si de fapt al cercetarii biomedicale in general-aceea finantata prin granturi evaluate de numerosi evalautori care sunt toti prieteni intre ei) este acela ca atunci cand se fac studii comparative, trebuie comparate grupuri similar. Este un principiu elementar.
    Un exemplu de comparatii intre grupuri populationale similare este urmatorul: prevalenta si mortalitatea prin COVID IN TARILE NORDICE (care au aceleasi conditii climatice, densitati populationale relativ asemanatoare, comportamente populationale asemanatoare), ne arata urmatoarele:
    Suedia: morbiditate: 38,447/mil; mortalitate: 806/mil
    Danemarca: morbiditate: 24,160/mil; mortalitate: 184/mil
    Norvegia: morbiditate: 8,148/mil; mortalitate: 74/mil
    Danemarca: morbiditate: 6,081/mil; mortalitate: 92/mil
    Saraca Suedie. Pana si regele a plans-o. Diferenta in mortalitate o reprezinta bunicii.
    Dar modul in care ati comparat reprezinta un exemplu tipic de manipulare a rezultatelor. Nici o revista serioasa nu ar fi acceptat astfel de comparatii in regim de peer review (in fine, poate doar The Asian Journal of Medicine and Health).

    Apreciază

    1. Săraca Suedie! În perioada aceasta numărul zilnic de morți de covid e cam o cincime din cel al României (vezi worldometers), dar plini de români care plîng de mila Suediei. La Digi24 au anunțat că în Suedia nu mai sînt locuri la ATI, chestie despre care suedejii habar n-au. Tipic propagandiștilor covidiști este faptul că mint precum alții respiră. https://mariusmioc.wordpress.com/2020/12/15/minciuna-principala-unealta-a-propagandei-covidiste/

      Apreciază

  4. La P.S. 2 ați greșit la numărul de morți la milion al Suediei. Este puțin peste cel al României. În valul 1 de infectări, din primăvară, Suedia a avut mai mulți morți decît România. A existat diferență notabilă între Vestul și Estul Europei, cei din Vest avînd număr de morți covid raportați semnificativ mai mare. Suedia era cam pe la mijlocul țărilor din Vestul Europei la număr de morți la milion locuitori, România era fruntașă în Estul Europei, dar Suedia avea mai mulți morți decît România. În valul 2, din toamna – iarna asta România are mult mai mulți morți decît Suedia, dar pînă acum încă Suedia are un număr total de morți / milion puțin mai mare decît România (cînd scriu aceste rînduri, 817 Suedia, 788 România, dar România e pe calea hotărîtă de a recupera diferența). Bănuiesc că și climatul mai rece din Suedia are efect, fiind cunoscut că infecțiile virale respiratorii se manifestă mai virulent în climat rece.

    Apreciază

  5. Propaganda manipulativă a Sistemului, susține că dacă nu accepți să fii injectat cu vaccinuri pentru care guvernele au acceptat ca firmele producătoare să nu-și asume răspunderea pentru efectele adverse… înseamnă că tu ești un cetățean rău… fiindcă tu ești cel care pui în pericol viața celorlalți. Iar masele de oameni înghit, fără să clipească, prosteala asta… și… chiar consideră că firmele care produc vaccinurile criminale sunt singura speranță de salvare a oamenilor și sunt îndreptățite să nu răspundă juridic pentru daunele grave sau chiar pentru decese.
    Atât de „avansată” în cunoaștere și înțelegere este Medicina Concernelor Farma-Chimice… încât chiar Concernele Farma-Chimice le-au cerut Guvernelor să le scutească de orice responsabilitate juridică în caz că cineva ar fi îmbolnăvit sau ucis de vaccinuri. Iar Guvernele… firește că le-au acordat această scutire. Așa că, în cazul în care pățești ceva grav ca urmare a otrăvirii farma-chimice prin intermediul vaccinării… în cel mai fericit caz pentru tine sau pentru cei dragi ție (adică, dacă printr-un miracol vreun judecător acceptă că ai fost afectat sau omorât de vaccin), vei primi ceva despăgubiri financiare extrem de modeste, din bugetul Statului.
    Mai mult decât atât: îmbolnăvirea și decesul cauzate de medicamentele chimice de sinteză farmaceutică, de groaza de boală şi moarte induse pacienților de către medicii farma-chimici și de procedurile de diagnostic, de imagistică și funcționale… nu sunt incriminate penal, sub nicio formă, de Sistemul de Justiție… deși există chiar și un domeniu de studiu al acestui fenomen extraordinar de extins și de intens, numit IATROGENIE.
    Chiar Napoleon Bonaparte a declarat că, încă de pe vremea lui… „Medicii sunt responsabili pentru mult mai mulți oameni omorâți, chiar și decât generalii de armate!”

    Apreciază

  6. „Ştiinţa… acea personificare minunat de convenabilă a opiniilor, la o anumită dată, ale profesorilor X, Y şi Z …. ” – Aldous Huxley

    “Ştiinţa este încrederea în ignoranţa experţilor!” – Richard Feynman

    „Cândva, am fost educat de către școala Sistemului. Am avut nevoie de zeci de ani ca să scap de îndoctrinarea mincinoasă la care am fost supus!” – Mark Twain

    „Specializarea este de fapt o formă modernă de sclavie, în care „expertul” este păcălit în a accepta sclavia… prin faptul că este făcut să creadă că el, la rândul lui, este o entitate preferată social şi cultural, cu o poziţie sigură pentru tot parcursul vieţii.” – Richard Buckminster Fuller

    „Sunt trei căi ca să te ruinezi: femei, jocuri de noroc şi specialişti. Cu femeile e cel mai plăcut, cu jocurile de noroc e cel mai rapid, iar cu specialiştii e cel mai sigur.” – Georges Pompidou

    „Calea oricărui intelectual -dacă îşi continuă drumul destul de mult timp fără să se abată de la el- se încheie prin înţelegerea acelor fapte evidente… de la care neintelectualii nu s-au clintit.”
    – Aldous Huxley

    „E mai uşor să trăieşti după reguli fixe, decât prin tact şi proprie judecată.” – Aldous Huxley

    „Oamenii şi-au cedat sănătatea doctorului, banii bancherului, sufletul preotului, copiii sistemului şcolar şi procedând astfel şi-au pierdut puterea de a-şi controla viaţa.” – Rolling Thunder

    Citez:
    „Lumea medicală a construit o întreagă literatură despre boli, dar fără nicio idee despre cauza bolilor (cu excepţia unora eronate şi şovăielnice). Medicina este bogată în ştiinţă, dar acum, la fel ca în toate timpurile trecute, ea suferă de lipsa ideilor practice. Medicul obişnuit este educat adesea în afara bunului-simţ cu care s-a născut. Asta nu este vina lui. Este vina sistemului. El este un automat educat. El deţine fapte – belşug de fapte ştiinţifice – dar fără idei unificatoare. Milioane de oameni detin fapte, dar nu şi idei care să le însire cauzal. Mii de medici detin toate datele ştiinţifice necesare, dar nu si-au valorificat ştiinţa de a utiliza bunul-simţ şi filosofia cauză-efect. Or, fără o concepţie clară referitoare la cauza bolii, tratamentul va rămâne aceeaşi ghicitoare care este şi azi.
    Pentru mine aceasta înseamnă că diagnosticul este un termen lipsit de sens pentru că, aşa cum este folosit, acesta nu înseamnă decât a descoperi ce efecte patologice – ce modificări organice – au fost provocate de o cauză nedescoperita. Prin diagnostic se înţelege, în câteva cuvinte, descoperirea unor efecte care, atunci când au fost constatate, nu arunca niciun fel de lumină asupra cauzei lor.”
    – Din cartea TOXEMIA EXPLICATĂ – By J. H. TILDEN, M. D.
    –––––––
    Citez:
    „Atunci când susţinătorii domeniului farmaceutic şi vaccinal fac referire, în apărarea lor, la „medicina bazată pe dovezi”… ţineţi minte că cele mai multe dintre ceea ce ei numesc a fi evidenţe sunt, în întregime, fabricate. Când ei pretind că domeniul lor, al medicinei chimice, toxice, se bazează pe „ştiinţă reală”… ceea ce spun ei în realitate, este că se bazează pe ştiinţa frauduloasă, dar ei au hotărât, în secret, să o numească „ştiinţă reală”. Atunci când ei pretind că au „date ştiinţifice” care susţin poziţia lor… ceea ce spun ei, în realitate, este că toate acele „date” sunt născocite de către cercetători corupţi, care primesc mită de la companiile farmaceutice.”
    – Mike Adams
    ––––––––
    „În ciuda tendinţei medicilor de a numi medicina modernă o „ştiinţă inexactă”, este mai corect să spunem că NU există, practic, nici o ştiinţă în medicina modernă. Aproape tot ceea ce fac medicii se bazează pe o conjunctură, o presupunere, o impresie clinică, un capriciu, o speranţă, o dorinţă, o opinie sau o credinţă. Pe scurt, tot ceea ce fac medicii se bazează pe orice altceva decât pe dovezi ştiinţifice solide. Astfel, medicina nu este deloc o ştiinţă ci, un sistem de credinţe. Credinţele sunt deţinute de fiecare religie, inclusiv de religia medicinei moderne.”
    – Robert Mendelsohn MD – Prefaţă de Hans Ruesch la 1000 de medici (şi mulţi alţii) împotriva Vivisecţiei

    Medicii sinceri vorbesc despre medicina farma-chimică şi despre toxicitatea medicamentelor concernelor farmaceutice…
    Citeşte, mai jos… declaraţiile câtorva medici sinceri…
    ––––––––––
    „Cauza majorității bolilor este în medicamentele otrăvitoare pe care medicii le dau cu superstiție, pentru a efectua un tratament.”
    – Charles E. Paige, M.D.
    –––––––––-
    „Fiecare medicament crește și complică starea de boală a pacientului.”
    – Robert Henderson, M.D.
    ––––––––––
    „Medicamentele nu vindecă, niciodată, bolile. Ele nu fac decât să stingă vocea protestului naturii și să pună la pământ semnalele de pericol pe care organismul le ridică, drept urmare a încălcării legilor firii. Orice otravă introdusă în organism trebuie luată în calcul mai târziu… chiar dacă, pe moment, atenuează simptomele prezente. Durerea poate dispărea, dar pacientul este lăsat într-o stare mai proastă de sănătate… deși, în acel moment, nu este conștient de acest lucru ”
    – Daniel H. Kress, M.D.
    ––––––––––
    „Cea mai mare parte a tuturor bolilor cronice este creată de suprimarea bolilor acute prin otrăvirea cu medicamente”
    – Henry Lindlahr, M.D.
    ––––––––––
    „Fiecare medic educat știe că majoritatea bolilor nu sunt ajutate în mod considerabil de medicină”
    – Richard C. Cabot, M.D.
    ––––––––––-
    „Persoana care ia medicamente… trebuie să se recupereze de două ori: o dată de la boală și o dată de la medicamente”
    – William Osler, M.D.
    ––––––––––––
    „De ce ar înghiţi un pacient o otravă fiindcă este bolnav… sau… de ce ar lua ceva care îl îmbolnăveşte pe un om sănătos?”
    – L.F. Kebler, M.D.
    –––––––––––
    „Ce speranță există ca știința medicală să devină, vreodată, o știință adevărată… atunci când întreaga structură a cunoștințelor medicale este construită în jurul ideii că există o entitate numită boală… ce poate fi expulzată doar atunci când se găsește medicamentul potrivit?”
    – John H. Tilden, M.D.
    –––––––––––––-
    „Profesiunea medicală este cumpărată de industria farmaceutică… nu numai din punct de vedere al medicamentelor, ci și din punct de vedere al predării și al cercetării. Instituțiile academice din această țară își permit să fie agenții plătiți ai industriei farmaceutice. Cred că este rușinos. ”
    – Dr. Arnold Seymour Relman, profesor Harvard emerit de medicină, fost redactor șef al Jurnalului de Medicină din New England
    –––––––––––––
    „Drogurile medicamentoase constau în folosirea, ca remedii pentru boli, a acelora care produc boală la oamenii sănătoşi. Este vorba, pur și simplu, de o mulțime de droguri sau substanțe chimice sau produse de vopsit, într-un cuvânt – otrăvuri. Toate sunt incompatibile cu materia vitală; toate produc boală atunci când intră în contact cu orice este viu; toate sunt otrăvuri.
    – R.T. Trall, M.D., Mărturie la Congresul S.U.A.
    –––––––––––––
    Pur și simplu nu mai este posibil să crezi o mare parte din cercetările clinice publicate sau să te bazezi pe judecata medicilor de încredere sau în ghidurile medicale autoritare. Nu mă bucur de această concluzie la care am ajuns, treptat, în ultimele două decenii, ca redactor al New England Journal of Medicine ”
    – Dr. Marcia Angell, fost redactor în șeful Jurnalului de Medicină din New England
    ––––––––––––––
    „Cele mai multe tratamente medicamentoase fără prescripție medicală și aproape toate cele prescrise… nu fac decât să mascheze simptomele sau să controleze problemele de sănătate sau să modifice în vreun fel modul în care funcționează organele sau sistemele, cum ar fi sistemul circulator. Drogurile medicamentoase nu tratează, aproape niciodată, motivele pentru care există aceste probleme… în timp ce creează, frecvent, noi probleme de sănătate, ca efecte secundare ale activităților lor. ”
    – John R. Lee, M.D.

    ” Bunul simţ în domeniul medical este rar şi este, de obicei, în raport invers cu gradul de educaţie”. – William Osler

    „În cel mai fericit caz, Universitatea reuşeşte să facă din cineva un autodidact”.
    – Gheorghe Iancovici

    „Omul pasionat, autodidact şi disciplinat ajunge întotdeauna mai departe decât cel împins de la spate care are deja traiectoriile trasate.” – Michelle Rosenberg

    „Autodidactul este cel care îşi începe şcoala, acolo unde premianţii o termină.” – Octav Bibere

    Apreciază

  7. Relativismul, deconstruirea sunt pe val, dar până unde le ducem? Chiar să nu fie nimic pe post de arhetip la care să apelăm pentru a face proba? Eu, recunosc, am găsit o matrice ordonatoare, însă până să accep, puțin să nu mă arunc în gol. Eram copilul comunismului. În final am descoperit că am un rost, un scop și, în sfârșit, un Tată… Comunismul, măscăriciul creștinismului a fost credibil și pentru aparanța de știință practicată. „Hai la lupta cea mare, rob cu rob să ne unim/ Internaționala prin noi să făurim”, cântam în copilărie fără să știu ce spun. Acum trăiesc acel proiectat viitor în mințile copiilor. Am văzut aici un domn care nu înțelege. Dacă va fi sincer cu sine și de bunăcredință cum pare a fi, cândva se va produce o mică deschizătură în înțelegere. Dacă…

    Apreciază

  8. „Știința este suprimată pentru câștiguri politice și financiare. Covid-19 a dezlănţuit corupția de Stat la scară largă și este dăunătoare sănătății publice. Politicienii și industria sunt responsabili de această delapidare oportunistă. La fel și oamenii de știință și experții în sănătate. Pandemia a dezvăluit modul în care complexul medical-politic poate fi manipulat în caz de urgență – un timp în care este și mai important să protejăm știința ”.
    – Kamran Abbasi – editorul executiv al British Medical Journal

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s