Publicat în drepturile omului, educație, etică medicală

Iuda și „mișcarea progresistă”

Iuda Iscariotul sau Iuda Iscarioteanul a fost unul dintre cei doisprezece apostoli aleși de Iisus. Numele de „Iscariot” ar indica proveniența sa din satul Karioth (cca 25 km Sud-Est de Hebron). „Unul dintre aspectele, care îl separă pe Iuda de restul apostolilor, este că acesta nu provine din Galilea. Iisus este din partea nordică a lui Israel sau Palestina romană. Dar prenumele lui Iuda poate fi dovada că este din sudul ţării, ceea ce înseamnă că e străin” (Robert Cargill). Alți experți au precizat că Iscariot vine de la Sicarii sau „Cuţitari”, un grup de rebeli, care se opuneau ocupației romane și comiteau acte de terorism.

Iuda l-a trădat pe Iisus pentru 30 monede de argint. Chiar dacă la început Iuda a fost bun, el ajunge să fie iubitor de arginți (Ioan 12, 6) și această iubire i-a deschis sufletul spre satana. El ținea „portofelul comun”, fondul pe care Iisus şi discipolii îl foloseau, furând din el. Și Evanghelia lui Luca (22, 3) afirmă că înainte ca Iuda să se înțeleagă cu arhiereii în vederea trădarii lui Hristos, satana a intrat în el. Iisus şi-a informat discipolii că, în timpul Cinei cea de Taină, unul dintre ei îl va trăda și a spus: „Acela căruia îi voi întinde bucățica și i-o voi da.” Şi a întins o bucățică și a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Iisus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.” (Ioan 13:26-27). Iuda a mers la preoţii din Templu s-a oferit să-l trădeze pe Iisus pentru bani – 30 de arginți, a dus soldații în Grădina Ghețsimani, unde l-a identificat pe Iisus prin sărutul pe obraz și prin numirea de „rabin”. Acest sărut a fost astfel pervertit din simbol al iubirii în simbol al trădarii „Formele fățărniciei sunt foarte diferite. O pildă a celei mai cumplite, mai pierzătoare fățărnicii, a fățărniciei de treaptă diavolească, e sărutarea trădătoare dată Domnului Iisus Hristos de către Iuda în Grădina Ghetsimani. Acea sărutare n-a fost o mărturie a dragostei, ci semn pentru străjerii pe care-i adusese acolo ca să Îl aresteze pe Hristos. Ce poate fi mai cumplit decât această fățărnicie? Sărutul Iudei a devenit simbolul trădării, fățărniciei, al celei mai mari josnicii și nemernicii omenești.” (Sfântul Ierarh Luca al Crimeei). Ulterior, Iuda a fost cuprins de remușcări, a returnat cei 30 de arginți și s-a sinucis prin spânzurare (Evanghelia după Matei). Potrivit Faptele Apostolilor, Iuda nu s-a sinucis ci „Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele” (Faptele Apostolilor 1:18). Această moarte era obișnuită în Biblie, semnificând pedeapsa dată de Dumnezeu.

Iuda este deci un simbol al trădării.

Cu toate acestea el supraviețuiește prin mișcările „progresiste”. Mișcările „progresiste” pervertesc iubirea în libertate sexuală și teorie de gen, istoria în propagandă, adevărul în falsul îmbrăcat în haine strălucitoare, valorile în pseudo-valori. Sunt noi „religii”, care propovăduiec ura, frica, dezbinarea și delațiunea. „Apostolii” mișcărilor sunt cei care, asemenea lui Iuda, se lasă cumpărați, nu cu 30 de arginți, ci cu cecuri/sponsorizări sau poziții sociale.

În Pastorala de Paști din 2005, Î.P.S Bartolomeu Anania descrie clar progresismul actual:

Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci şi un personaj al istoriei de după el, multiplicat peste tot, la scară planetară, în ipostaza sărutării care acoperă trădarea.

Printre noi, cei ce beneficiem de civilizaţie, de cultură, de progres științific, de libertate, de bunurile pământului și de harurile cerului, printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid care răstoarnă valorile și pervertește limbajul.

Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare comportamentală, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietenă se degradează în conotații dubioase, pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate anti SIDA, destrămarea familiei se numește planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituția se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă de meditația transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei țări se cheamă război preventiv, terorismul își reclamă valenţe divine, înfeudarea economică se numește credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Și multe altele.

Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar și prin creștinătate.

Isprava lui cea mai mare este aceea că, dintr-o singură Biserică, a făcut mai multe. Din mai multe a făcut o puzderie. Și continuă s-o facă, prin ceea ce îi este propriu: lăcomie, invidie, orgoliu.
Se adaptează ușor, și-a rafinat metodele. Lucrează la lumina nopții și comunică prin unde herțiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurențial pe piața bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Când nu lucrează pe furiș, te invită la dialog frățesc. Dacă-l refuzi sau dacă te aperi, te pomenești intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.

Cunoaște bine Biblia, are studii universitare, vorbește câteva limbi străine. El știe că Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat și memorat învăţătura lui Iisus. Dacă ar fi avut curăție și talent, putea să scrie o Evanghelie tot atât de bogată ca a lui Matei.

A scris-o postum, în cheia sărutării perverse. Iuda e un excelent teolog, așa cum este și patronul său din Qarantania, care Îi oferea lui Iisus citate din Scriptură.

Iuda e tot atât de zelos printre ai săi, de vreme ce instinctul dezbinării îl mobilizează peste tot, oriunde s-ar afla. Partenerul trebuie mai întâi sedus, dominat și numai după aceea nimicit. Iuda își abordează semenul cu grația cobrei care, întâlnind o viperă în junglă, o invită la un dans aerian, fascinant, amețitor, pe durata căruia își calculează cu precizie secunda mușcăturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte”.

În concluzie, Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege între a-l urma pe Iuda sau a urma calea lui Iisus. Personal aleg a doua variantă.

P.S. După ce au batjocorit Biserica; după ce au amendat și au făcut dosare penale preoților, care slujeau; după ce au persecutat credincioșii și i-au alungat din Biserică și de la pelerinaje; după ce au etichetat și insultat pe creștini (inculți, retrograzi, fanatici, obscurantiști etc.); progresiștii disperați au nerușinarea să apeleze la toți aceștia pentru susținerea campaniei de vaccinare. Ei nu au aflat că Biserica nu este instituție de propagandă a produselor lumii materiale, nu este vândută marilor corporații, iar preoții slujesc lui Hristos nu unor așa-ziși experți din domeniul vaccinurilor.

sursă foto: wikipedia.org: Caravaggio – The Taking of Christ

Publicat în drepturile omului, etică medicală, SARS-CoV-2

Lămuriri

Cele ce s-au petrecut la așa-zisa evacuare a bolnavilor de la spitalul Foișor dezvăluie eșecul administrativ al celor care consideră că o combatere a pandemiei se poate realiza prin măsuri autoritare și prin amenzi și dosare penale. În gestionarea pandemiei, așa-ziși conducători, comandanți sau oricum se vor mai numi ei au acționat cu o trufie nemarginită și cu dispreț nedisimulat față de populație. Cei care aveau cea mai mică îndoială cu privire la unele măsuri (absurde și neconstituționale) erau etichetați drept negaționiști, conspiraționiști, obscurantiști, inculți și, bineînțeles, oamenii rușilor. La peste un an de la impunerea măsurilor, care au afectat fizic, psihic, economic, social și spiritual majoritatea populației, se observă că ne aflăm în aceeași situație epidemiologică în care ne aflam și acum un an. Res ipsa loquitur (lucrul vorbește de la sine) ar spune juriștii.

Dar și în acest moment al adevărului se încearcă să se transfere responsabilitatea de la decidenți la managerul și medicii de la Spitalul Foișor. Un cor bine orchestrat al unor politiceni și al unor medici (din fericire puțini) vorbesc despre sabotaj la fel ca în anii ’50 (ani care mi-au marcat copilăria). De aceea simt nevoia unor lămuriri.

Specificul profesiei de medic constă în faptul că este auto-reglementă și reglementată. Auto-reglementată prin principii etice și norme deontologice și reglementată prin norme juridice (în Uniunea Europeană la nivel sectorial).

La sfârșitul studiilor de licență în medicină (6 ani de zile), un absolvent depune un Jurământ cu puternică încărcătură simbolică – Jurământul lui Hippocrate. Între altele jură că „voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile și mintea, și mă voi feri să le fac orice rău și orice nedreptate”.

În momentul în care își încep cariera profesională independentă și se înscriu în Colegiul Medicilor, medicii depun o variantă modernă a acestui Jurământ, și anume aceea adoptată de Asociația Medicală Mondială în cadrul Declarației de la Geneva – 1975 „Mă angajez solemn să-mi consacru viața în slujba umanității;… Voi exercita profesiunea cu conștiință și demnitate;… Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligație sacră”.

Pe parcursul vieții profesionale medicii trebuie să respecte normele Codului deontologic al Colegiului Medicilor din România. Acesta prevede printre altele:

Art. 5 Medicul trebuie să depună toate diligențele și să se asigure că decizia profesională pe care o ia sau intervenția cu caracter medical respectă normele și obligațiile profesionale și regulile de conduită specifice cazului respectiv.

Art. 6 Medicul este dator să stăruie și să își apere independența profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de rațiuni de rentabilitate economică sau de ordin administrativ.

Art. 7 Relația medicului cu pacientul va fi una exclusiv profesională și se va clădi pe respectul acestuia față de demnitatea umană, pe înțelegere și compasiune față de suferință.

Art. 8 Medicul își va dedica întreaga știință și pricepere interesului pacientului său și va depune toată diligența pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de garanții în raport cu condițiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit.

Art. 22 Sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic, în special, următoarele acte:… c) abandonarea unui pacient care necesită servicii de urgență sau se află în pericol fără asigurarea că acesta a fost preluat de o altă unitate medicală sau de un alt medic ori că beneficiază de condiții adecvate situației în care se află și stării sale de sănătate;

Art. 34 Refuzul acordării serviciilor medicale… (2) În toate cazurile, medicul îi va explica persoanei respective motivele care au stat la baza refuzului său, se va asigura că prin refuzul acordării serviciilor medicale viața sau sănătatea persoanei în cauză nu este pusă în pericol și, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauză spre un alt coleg sau o altă unitate medicală.

Cele mai relevante legi care reglementeaza relația medic-pacient sunt Legea nr.46/2003 și Legea 95/2006.

Legea nr.46/2003 (Legea privind drepturile pacientului) specifica:

Art.3 Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nicio discriminare… Art.35 alin.1 Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare.

Legea 95/2006 (legea privind reforma în sănătate) prevede:

Art.380

(1) Profesia de medic are ca principal scop asigurarea stării de sănătate prin prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea, menținerea și recuperarea sănătății individului și a colectivității.

(2) În vederea realizării acestui scop, pe tot timpul exercitării profesiei, medicul trebuie să dovedească disponibilitate, corectitudine, devotament, loialitate și respect față de ființa umană.

(3) Deciziile și hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul și drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienți, respectarea demnității umane, principiile eticii și deontologiei medicale, grija față de sănătatea pacientului și sănătatea publică.

Art.381

(1) În scopul asigurării în orice împrejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitării sale independența și libertatea profesională a medicului, precum și dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical…

(3) În legătură cu exercitarea profesiei și în limita competențelor profesionale, medicului nu îi pot fi impuse îngrădiri privind prescripția și recomandările cu caracter medical, avându-se în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligația medicului de deosebit respect față de ființa umană și de loialitate față de pacientul său, precum și dreptul medicului de a prescrie și de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului.

Cazul Foișor

Printr-un act administrativ, semnat de decidenți în dimineața zilei de 9 aprilie 2021, se ia decizia de a transforma un spital monospecialitate (traumatologie-ortopedie) în spital suport COVID. Conducătorul acțiunii de evacuare a pacienților internați în spitalul Foișor a fost desemnat un reprezentant al DSU. Termenul de evacuare este de 24 ore. Ordinul ajunge la spital în jurul orei 11:00. Managerul împreună cu medicii, surprinși de decizie (mai ales că pe 2 aprilie spitalul a fost exclus de pe lista unităților medicale care pot fi transformate în unități COVID sau suport COVID) cer explicații și au obiecții cu privire la acest ordin. Li se răspunde, în buna tradiție românească cu amenințări și bătutul cu pumnul în masă. Atenție, managerul, nu este oricine, este Profesorul Stoica – un specialist recunoscut, un profesionist adevărat, un mentor, un om care și-a dedicat viața pacienților și acestui spital cu mult timp înainte ca Gabriela Firea să se gândească la primăria capitalei (fac această precizare deoarece propaganda insinuează că ar fi omul Gabrielei Firea). Iar medicii sunt profesioniști de top în specialitate. După amiază începe așa-zisa evacuare a bolnavilor și toata lumea a văzut cum s-a desfășurat.

Analiza cazului

Ordinul de transformare a unui spital de monospecialitate are (după opinia mea) vicii de fond și termene nerealiste.

În primul rând, ordinul discriminează. Exclude o categorie de pacienți de la asistență medicală calificată în favoarea altor pacienți.

În al doilea rând, pune în pericol sănătatea tuturor pacienților – atât cei cu COVID, cât și cei fără COVID. Numai cine nu știe sau a uitat ce a învățat își poate închipui că un pacient cu COVID în stare critică poate fi îngrijit de ortopezi într-un spital care nu are pneumologi, infectioniști etc. În COVID, evoluția este imprevizibilă și protocoalele nu pot acoperi asistența de specialitate. În același timp, pacienții non-COVID sunt privați de servicii de calitate.

În al treilea rând, pacienții din spital nu pot fi abandonați. Pentru fiecare în parte trebuie să existe o evaluare, indicații terapeutice și precizarea cine va prelua acel caz, în așa fel încât starea lor de sănătate să nu fie afectată. Deciziile trebuiesc să fie consemnate în scris de medicul curant după un examen clinic amănunțit. Este posibil acest lucru pentru o sută de pacienți în câteva ore?

În al patrulea rând, expunerea la temperaturi scăzute a unor pacienți și externarea în miez de noapte la lumina camerelor televizunilor, starea fizică și psihică a unor pacienți a căror singură vină era că s-au îmbolnăvit și au apelat la medici competenți.

Știu că DSU a organizat diferite exerciții de evacuare și că ele au ieșit perfect. Am participat la multe dintre ele. De atunci am atras atenția că ele se desfășoară cu manechine sau cu voluntari sănătoși, care joacă rolul de bolnavi. Dar bolnavii nu sunt nici manechine, nici simulanți. Sunt oameni bolnavi. A calculat cineva cât timp necesită să se obțină pentru un bolnav un accept de transfer, pentru a lua legătura cu familia, pentru a găsi un medic care să preia cazul sau eventual să-l însoțească, care este timpul estimat pentru ca un mijloc de transport să ajungă la spital etc?

În sfârsit, modificarea structurii unui spital nu este un lucru atât de simplu, cum cred unii. Trebuiesc definite noi circuite, noi zone, noi proceduri. Faptul că la ora 19:00 profesorul Stoica a semnat un astfel de document este un record și nu o întârziere.

Dacă ne referim la normele deontologice și juridice expuse mai sus, atunci numai un răuvoitor nu constată că atât managerul, cât și medicii au acționat în concordanță cu statutul lor. Aveau tot dreptul să obiecteze cu atât mai mult cu cât de la Nurenberg încoace s-a statuat că executarea unui ordin, care aduce atingere unui drept fundamental al omului fără să se obiecteze atrage responsabilitatea executantului. Dreptul la sănătate este un drept fundamental.

În concluzie, decidenții trebuie să înțeleagă că exercitarea puterii este totdeauna însoțită de responsabilitatea privind deciziile luate. Să nu fie lași, să nu mai încerce să se disculpe acuzând pe alții (în cazul de față managerul și medicii) și să dea dovadă de demnitate.

P.S.1: Împărțirea spitalelor în COVID, suport COVID și non- COVID a fost păgubitoare atât pentru pacienți, cât și pentru medici. În toată lumea civilizată, toate spitalele au tratat atât pe cei cu COVID, cât și pe cei fără COVID.

P.S.2: Antropologii afirmă că unul dintre criteriile, care diferențiază specia umană de societățile pre sau ne-umane, este cultul morților. Există o știință –antropothanatologia care studiază acest fenomen. Am semnalat din aprilie 2020închiderea cimitirilor și regulile de înmormântare a celor cu COVID nu au nicio justificare științifică. Am fost etichetat fundamentalist religios, retrograd și incult.

P.S.3: Primesc reproșuri că de câteva luni m-am retras din dezbaterea publică privind gestionarea de către autorități a pandemiei COVID-19 în Romania. Explic încă o dată. Când am intervenit, nu doream notorietate, nu aspiram la funcții, nu încercam să mă erijez drept lider. Ceea ce am dorit a fost să aduc un strop de calm și speranță într-un climat de isterie indusă prin exacerbarea fricii (și chiar a urii) și să semnalez derapajele antidemocratice ale celor care au jurat (mulți pe Biblie) că vor apăra drepturile omului. Intenția declarată a fost de a crea o mișcare de solidaritate în fața pericolului, fără stigmatizări și etichetări, pentru ca noi să nu fim împărțiți, pentru ca noi să ne regăsim, pentru ca noi să fim împreună. În momentul în care am constatat că oamenii nu doresc să întindă o punte peste prăpastia ce se adâncea între ei am ales să mă întorc la subiecte care îmi erau dragi chiar dacă nu se bucurau de același succes ca pandemia. Intervenția de astăzi este doar o excepție.

sursa foto: b365.ro

Publicat în drepturile omului

Când crinul văilor va înflori

După un turneu epuizant, început în ianuarie 2021, susținând concerte „ilegale pe străzile și în piețile din majoritatea orașelor Franței, concerte întrerupte de godină și garcea (francezi), HK a anunțat o scurtă pauză.

Cine este HK?

Fiul unor imigranți algerieni, HK (pe numele său real Kaddour Hadadi) s-a născut la 6 septembrie 1976 în Roubaix. Este un cântăreț și scriitor cunoscut pentru activismul său, adept al mișcărilor nonviolente, adversar al „progresiștilor” demolatori de statui și edificii culturale și religioase. După cum a declarat în 2016, modelele lui sunt Mahatma Ghandi, Matrin Luther King Jr. și Papa Ioan Paul II. HK a devenit cunoscut, între 2005 și 2009, în cadrul grupului Ministère des affaires populaires (MAP). În 2009, HK a format grupul HK & Saltimbanks și lansează pe 31 ianuarie 2011, albumul Citoyen du monde (Cetățean al lumii). Piesa On lâche rien (Nu pierdem nimic) a devenit un marș al demonstranților și a constituit coloana sonoră a filmului La Vie d’Adèle. În al doilea album, Les Temps Modernes (mai 2012), HK aduce un omagiu marelui luptător din rezistență Stéphane Hessel.

În Amsterdam, se constată influența lui Jacques Brel, într-o versiune „modernă”. În 2012, HK a publicat primul său roman intitulat J’écris, donc j’existe. În 2013, a prezentat Les Déserteurs, unde a interpretat piese clasice ale cântecului francez (Padam Padam, Toulouse, Les P’tits Papiers, Vesoul, Le Plat Pays, L’Affiche rouge, Les Passantes, Sous le ciel de Paris, La Chanson des vieux amants) în versiunea châabi (gen muzical din Africa de Nord specific dansurilor de la nuntă). În 2014, a publicat al doilea roman – Néapolis. În 30 noiembrie 2015, semnează Appel des 58 (Apelului celor 58) – un manifest al cincizeci și opt de personalități francize pentru a apăra libertatea de a manifesta în timpul stării de urgență, decretată în Franța după atacurile teroriste de la Paris. Semnatarii spun: „Aceasta este ceea ce Daesh și alții vor să interzică. Aceasta este ceea ce susținem. Declarăm că vom manifesta în timpul stării de urgență.” Pe 3 martie 2017 lansează noul album: L’empire de papier (Imperiul de hârtie) un tribut adus victimelor atacurilor teroriste din 13 noiembrie 2015, care cuprinde celebru cântec Sans haine, sans armes, sans violence (Fără ură, fără arme, fără violență). În 2018, HK semnează muzica pentru filmul documentar J’ai marché jusqu’à vous – récits d’une jeunesse exilée (Am mers până la tine – povești despre un tânăr în exil) regizat de Rachid Oujdi.

La 31 martie 2021, HK a lansat un nou cântec Dis-leur que l’on s’aime, dis-leur que l’on sème (Spune-le că ne iubim, spune-le că semănăm) ocazie cu care a lansat un emoționant mesaj.

Când crinul văilor va înflori, vom dansa împreună

Într-un moment în care școlile noastre se închid și în care restricțiile de călătorie se răspândesc în toată țara, sunt mai mult decât oricând convins de necesitatea apărării vietii culturale și sociale și de nevoia de a ne întâlni în piața publică pentru a face schimb de idei, dezbate, vorbi unul cu celălalt. Știu, de asemenea, că prezența mea la diferite întâlniri poate aduce  o mulțime de oameni și, în contextul actual, ar putea duce la neînțelegeri sau controverse pe care nu le doresc. Această mișcare nu este făcută pentru ca noi să fim împărțiți, dimpotrivă, există pentru ca noi să ne regăsim pe noi înșine, pentru ca noi să venim împreună. Deci iată-mă, îmi întrerup participarea fizică la mitinguri pentru luna următoare. Aștept cu nerăbdare să vă vedem în jurul datei de 1 mai, când înflorește crinul văii, astfel încât mai mulți dintre noi să poată dansa împreună în aer liber! Ca o promisiune, această nouă melodie „Spune-le că ne iubim, spune-le că semănăm”, un clip bazat pe imagini din ultimele noastre trei luni petrecute „dansând din nou”. Sperăm că acest cântec va vorbi în inima ta, că îi vei vedea pe acești oameni fericiți că sunt împreună, să danseze, să trăiască, să se iubească ca surori și frați… Și că puterea imaginilor, cuvintelor și melodiilor va fi vorbesc de la sine. Ne vedem în curând în viața reală”.

Iată ce ne spune în ultima creație HK

Spune-le că ne iubim, spune-le că semănăm

Oh, dar spune-le că ne iubim unii pe alții
Spune-le că ne face să ne simțim bine
Cum ar fi asta o problemă?
Ne ținem de mâini
Oh, dar spune-le semănăm
le spunem că ne face bine

De ce ar fi o problemă?
Suntem lumea de mâine

Spune-le că așa se
nasc porumbeii
Spune-le că de aici
începe lumea nouă
Spune-le inimile noastre care sunt deschise
Când lumea este izolată
Spune-le că ne întâlnim din nou

Eliberați din cămașa de forță
Spune-le că trupurile noastre care vibrează
Notele noastre muzicale
Spune-le că suntem liberi

Cu fiecare pas de dans în piața publică

Oh, dar spune-le că ne iubim
Spune-le că ne face să ne simțim bine
cum ar fi asta problema?
Ne ținem de mână
Oh, dar spune-le că semănăm
Spune-le că este bine pentru noi
Cum ar fi  asta o problemă?
Suntem lumea de mâine

Spune-le că suntem uniți
Spune-le că suntem împreună
Spune-le că suntem în viață

Pe acest Pământ care seamănă cu noi
Spune-le că mergem înainte
Că este inexorabil
Trecerea diferențelor noastre
În urma stelei inaccesibile
Spune-le că inventăm
Un alt cântec de posibilități
Ca aceste păsări care cântă
În dimineața devreme a unei mari seri, fericiți și rebeli

Oh, dar spune-le că ne iubim
Spune-le că ne face să ne simțim bine
Cum ar fi asta o problemă?
Ne ținem de mână
Oh, dar spune-le că semănăm
Spune-le că împreună ne face să ne simțim bine
Cum ar fi asta o problema ?

În concluzie, așteptăm să înflorească crinul văii.

P.S.1: Am ales, ținând cont de simbolistica franceză, să traduc le muguet (convallaria majalis) cu emblema zilei de 1 mai în Franța – crinul de mai sau crinul văilor și nu cu lăcrămioara.

P.S.2: Stéphane Frédéric Hessel (20 octombrie 1917 – 26 februarie 2013) născut la Berlin din tată german și mama evreică, a devenit cetățean francez naturalizat în 1939. A fost diplomat, ambasador, scriitor. Membru din 1940 al Rezistenței Franceze ca agent BCRA (Biroul Central de Renseignements et d’Acțiune), arestat de Gestapo în februarie 1944 a supraviețuit lagărului de concentrare. A participat la redactarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948. În 2011, a fost trecut de revista Foreign Policy în lista sa cu cei mai buni gânditori ai lumii contemporane. În anii ulteriori, activismul său s-a concentrat pe inegalitățile economice, conflictul israelian / palestinian și protecția pentru postbelică.

P.S.3: Au apărut deja sociologi, care analizând fenomenul Danser encore, amintesc că Franța este țara în care cea mai cunoscută revoluție din lume a început și cu un cântec – Marseilleza. Vedetele oficiale ale pandemiei și profeții apocalipsei COVID, care promovează modelul francez au aflat acest lucru?

sursă foto: humanite.fr

Publicat în SARS-CoV-2

Să dansăm din nou (pentru că nu, viața nu așteaptă sub mantia fricilor)

Creată în decembrie anul trecut, piesa artistului Roubaix, din grupul HK & Saltimbanks „Danser encore”, a avut un destin uimitor – a devenit simbolul unui protest. De câteva săptămâni, în toată Franța, s-au organizat întâlniri sau „flashmobs”, în piețe, în gări, în fața teatrelor închise etc. și întotdeauna s-a dansat pe aceasta melodie. Grupul HK & Saltimbanks numai în luna martie a fost prezent în 16 orașe. Cântecul a devenit acum imnul celor care se luptă, navigând în întuneric, în mijlocul crizei COVID-19, cu măsurile absurde luate de autorități. Împreună, tineri și bătrâni, cu masca și fără mască, din toate categoriile sociale se adună, dansează pe această melodie (aoleu, greșit, nu păstrează distanța socială !!!) și se împrăștie pentru că altfel vine intelectualul godină al lor (sau poate garcea) și îi amendează. Știu că, pentru vedetele oficiale ale pandemiei și pentru profeții apocalipsei COVID, cei care contestă măsurile eficiente de combatere (eficientă dovedită de faptul că după un an ne aflăm în valul 3 și nu în valul 4) sunt huligani, xenofobi, fasciști, inculți, sărăntoci etc. De aceea mă desolidarizez de aceștia și înfierez cu mânie proletară inconștienții care nu sunt obiedienți. Dar pentru a cunoaște dușmanul de clasă, chiaburul și sabotorul, trebuie să cunoaștem versurile și să ascultăm cântecul.

Danser encore

Vrem să dansăm din nou/ Vedeți gândurile noastre îmbrățișând corpurile noastre/ Să petreceți viața pe o rețea de acorduri/ Oh, nu nu nu nu nu nu nu/ Continuăm să dansăm, din nou/ Vedeți gândurile noastre îmbrățișând corpurile noastre/ Petreceți viața pe o rețea de acorduri/ Suntem păsări în trecere/ Niciodată docili și nici cu adevărat înțelepți/ Nu promitem loialitate/ În zori în toate împrejurările/ Venim să rupem tăcerea/ Și când seara la televizor/ A vorbit bunul rege/ A venit să anunțe sentințele/ Dăm dovadă de ireverență/ Dar întotdeauna cu eleganță/ În auto-metrou-loc de muncă-când bem/ Cu declarație pe care o semnăm/ Vedem absurditatea recomandărilor/ Și vai de cel care gândește/ Și vai de cel care dansează/ Fiecare măsură autoritară/ Fiecare damf de securitate/ Vede încrederea noastră cum zboară/ Sunt atât de insistenți/ Pentru a ne limita conștiința/ Să nu fim impresionați de toți acești oameni nerezonabili/ Vânzătorii de frică abundentă/ Angoasă, până la indecență/ Să știm cum să le ținem la distanță/ Pentru sănătatea noastră mentală/ Socială și de mediu/ cu zâmbetele noastre, inteligența noastră/ Să nu devenim fără sa ne opunem/ Instrumentele nebuniei lor

sursa foto: fb.com/ainazcartoon