„Caută și distruge” – screening-ul ante- și neonatal

Unul dintre conflictele etice ale medicinei secolului XXI este cel legat de screening-ul ante- și neonatal. Screening-ul ante- și neonatal constă în testări efectuate în timpul sarcinii cu scopul de a depista embrioni sau feți al căror genotip este asociat cu boli specifice și care fie vor fi bolnavi la naștere, fie pot dezvolta mai târziu boala sau fie o pot transmite copiilor lor. Dar utilizarea screening-ului determină apariția unor riscuri mai ales psihosociale și morale. Din acest motiv folosirea screening-ului necesită o justificare bine argumentată, iar beneficiul este variabil în funcție de obiectivul testării: pentru diagnosticarea unei boli, a statutului de purtător sau a predispoziției la boală sau în scopul folosirii informației genetice pentru decizii reproductive.

Prin urmare, apar întrebările firești: care este beneficiul? cine va folosi informația rezultată? cum se va utiliza informația și în ce scopuri?

Cel mai important beneficiu, citat de susținătorii programelor de screening antenatal, este o mare libertate de alegere conferită membrilor societății spre a decide dacă acceptă sau nu să își completeze familia cu un copil, care ar putea deveni o sursă de suferință sau chiar o povară. La scară socială se presupune că reducerea costurilor de tratament paleativ al acestor boli este un avantaj net pentru cei care ar putea beneficia de tratamente curative.

Dar screening-ul genetic reprezintă nu numai un instrument de diagnostic cu rol informativ, ci și un mecanism de „triere” a embrionilor, o tehnică de tip „caută și distruge”. Apar alte întrebări:

1. Ar fi acceptabila o testare in vivo (în sarcină) urmată de avort?
2. Dacă testarea genetică este cu adevărat o tehnică de tip „caută și distruge”, cine ar trebui să dețină controlul ei și cine îi va seta limitele? Societatea, medicii sau indivizii autonomi și responsabili?
3. Care dintre principiile bioeticii ar trebui ales, urmărit, respectat? Autonomia, non-vătămarea, dreptatea și echitatea?

a. Autonomia

În virtutea principiului autonomiei, o persoană matură și competentă mental poate solicita un screening și o păstrare selectivă a embrionilor (a sarcinii) în funcție de parametrii stabiliți de ea (sex, inteligență, ochi, culoarea pielii etc.) De ce să nu li se dea copiilor un avantaj? O eugenie pozitivă care să elimine hazardul genetic natural?

Exemplu: Selectarea prenatală a sexului copilului. Selectarea sexului copilului poate fi realizată în două circumstanțe: selectarea embrionilor înainte de implantare în cadrul procesului de fertilizare in vitro sau decelarea sexului fătului urmată de avort. În lume, rata biologică între sexe la naștere este de 105 băieți la 100 de fete. Datorită faptului că băieții prezintă o vulnerabilitate mai crescută, după încheierea micii copilării (primii trei ani de viață) numărul fetelor îl egalează și chiar depășește pe cel al băieților. În întrega lume, se constată o preferință pentru băieți. Creșterea artificială a numărului acestora ar duce la un număr din ce în ce mai mic de fete. Susținătorii selecției sexului consideră că, în condițiile în care în întrega lume sunt preferate familiile mici, aceasta ar putea fi metoda prin care părinții pot obține copiii pe care și-i doresc, fără a fi nevoiți să dea naștere unui mare număr de copii în speranța că vor avea un băiat sau o fată. Problema controlului populației și a suprapopulării este un alt argument adus în discuție, în sensul că scăderea numărului femeilor ar duce la scăderea numărului nașterilor. Dar o astfel de abordare este în realitate o atitudine discriminatorie care încearcă să rezolve problema suprapopulației într-o manieră sexistă, misogină. Selecția sexului aduce cu sine pericolul „pantei lunecoase”, în care ar deveni posibilă uciderea / avortul unor ființe normale după bunul plac al altora.

Selectarea altor caractere în afara sexului este greu acceptabilă moral. Copilul are dreptul la un viitor deschis fără a duce cu sine povara așteptărilor exagerate ale părinților. Atunci când selectează trăsăturile copilului, părinții aleg, de fapt, ceea ce doresc ei ca acel copil să devină în societate, îi asociază roluri sociale caracteristice pe care copilul va trebui să le îndeplinească pentru a nu-și dezamăgi părinții. Dar copiii vin pe lume doar pentru a satisface nevoile și dorințele părinților?

b. Dreptatea și echitatea

Sunt cele mai relative concepte și cele mai amenințate de screening-ul ante- și neonatal. Acesta ar putea deveni o putere care să creeze sau să adâncească stratificarea socială. Prin screning și selecție, copiii sunt transformați în „comodități”, unelte prin care părinții și societatea caută crearea „omului perfect”.

În concluzie, screening-ul ante- și neonatal utilizat fără o justificare etică aduce riscul de a creea un rău nu numai fizic (prin necunoscutele pe termen lung), dar și psihologic – moral prin alterarea identității umane.

P.S.: Sunt numeroși autori, care afirmă că screening-ul neonatal pentru o boală trebuie să abordeze numai o patologie pentru care există un tratament și acest tratament este accesibil de la începutul vieții. Ader la acest punct de vedere pentru că în acest mod sceening-ul își validează valoarea medicală într-un context moral.

sursa foto: cdc.gov