Vă place muzica?

Este o întrebare retorică. Nu am cunoscut nicio persoană căreia să nu-i placă muzica. Nu același gen de muzică, dar aceasta este o percepție individuală și trebuie să acceptăm preferințele fiecăruia. Eu ascult orice gen de muzică și nu am ifosele celor care condamnă în public o anumită muzică pentru ca apoi să o „savureze” în privat. Așa că, am să vă prezint o muzică pe care o ascult cu plăcere pentru ca, în final, să pun întrebarea corectă: Vă place muzica pe care o promovez?

Sper să primesc răspunsul după 30 – 40 de audiții. Astăzi, încep cu patru audiții.

1. Ennio Morricone-Gabriel’s Oboe (The Mission)

Ennio Morricone (1928 – 2020) compozitor, trompetist, pianist și dirijor italian, a compus muzica pentru mai mult de 500 de filme și seriale dintre care 30 erau filme western (The Good, The Bad and the Ugly și Once Upon A Time In The West etc. ). În 2007, a primit premiul de onoare pentru întreaga carieră al Academiei Americane de Film.

Gabriel’s Oboe este tema principală pentru filmul britanic The Mission (Misiunea), regizat de Roland Joffé cu Robert de Niro, Jeremy Irons și Liam Neeson. Filmul prezintă experiențele unui misionar iezuit în America de Sud din secolul al XVIII-lea.

Gabriel’s Oboe este considerată „o muzică de neuitat” și din 1986 și până azi a fost aranjată și interpretată de numerosi artiști precum Yo-Yo Ma, Holly Gornik, Brynjar Hoff, Sarah Brightman (sub numele „Nella Fantasia”), Hayley Westenra (în albumul ei Paradiso) etc.

2. George Frideric Händel- Zadok the Priest

George Frideric Händel (1685 – 1759), compozitor britanic (unul dintre cei mai mari compozitori ai epocii sale), este cunoscut pentru oratoriile, imnurile, concertele grossi și concertele pentru orgă. Muzica lui Händel formează unul dintre vârfurile stilului baroc. A creat genurile de oratoriu englezesc și concert pentru orgă și a introdus un nou stil în muzica bisericească engleză.

Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Händel, Zadok the Priest, a fost compusă pentru încoronarea regelui George al II-lea în 1727 și de atunci a fost cântată la încoronarea fiecărui monarh britanic.

Textul este inspirat din relatarea biblică despre ungerea lui Solomon de către preotul Zadok (1 Regi 1:34-45).

Textul: Preotul Zadoc și profetul Natan l-au uns rege pe Solomon./ Și tot poporul s-a bucurat și a zis:/ Dumnezeu să-l salveze pe Rege! Trăiască Regele!/ Dumnezeu să-l salveze pe Rege!/ Regele să trăiască pentru totdeauna. Amin. Aleluia.

3. Yakov Prigozhy / Leonid Grave -Ночь светла / Noapte strălucitoare

Romanța „Ночь светла”/ Noapte strălucitoare a fost publicată pentru prima dată în 1885 în „Аккорде”, un supliment muzical al revistei săptămânale „Радуга” cu titlul „Вспомни ты обо мне”/ Amintește-ți de mine și subtitlul „Vals. Cântat de țiganii moscoviți”. Autorul era compozitorul, acompanitorul și dirijorul Yakov Prigozhy (1840 – 1920), creatorul multor aranjamente de cântece populare și țiganești, care a cântat la restaurantul din Moscova „Yar” și a condus coruri țiganești. Autorul versurilor, ascuns sub inițialele „L. G.”, a fost poetul și traducătorul Leonid Grave (1839 – 1891). În edițiile muzicale ulterioare, poetul și compozitorul Mihail Yazykov (1847 – 1919) și compozitorul Mihail Șișkin (1851 – 1916) au fost indicați (în mod greșit) ca autori.

Textul: Noapte strălucitoare, luna strălucește liniștită peste râu,/ Și valul albastru strălucește argintiu/ Pădure întunecată… Acolo în tăcerea ramurilor de smarald/ Privighetoarea nu-și cântă cântecele ei sonore./ Flori albastre au înflorit sub lună,/ Ele trezesc vise în inima mea./ Zbor la tine în visele mele, îți repet numele,/ Iubito, prietenă tandră, sunt trist fără tine./ Dragă iubită, prietenă tandră, te iubesc ca înainte,/ În această noapte cu lună îmi amintesc de tine./ În această noapte cu luna pe o parte străină,/ Dragă iubită, prietenă tandră, amintește-ți de mine./ Dragă iubito, dragă prietenă, amintește-ți de mine!

4. Edward Elgar – Enigma Variations – Nimrod

Sir Edward William Elgar (1857 – 1934) este un compozitor englez, ale cărui lucrări au intrat în repertoriul concertelor clasice internaționale. Printre cele mai cunoscute compoziții ale sale se numără lucrări orchestrale, inclusiv Variațiunile Enigma (Enigma Variations) marșurile Pomp și Circumstance, concerte pentru vioară și violoncel și două simfonii. De asemenea, a compus lucrări corale, printre care Visul lui Gerontius (The Dream of Gerontius – 1900) – bazată pe un text romano-catolic, muzică de cameră și cântece. A fost numit Maestru al King’s Musick în 1924. Este considerat drept compozitorul britanic reprezentativ al generației sale.

Variațiunile Enigma au avut premiera la Londra în 1899 sub bagheta eminentului dirijor german Hans Richter și a fost apreciată pentru originalitate, farmec și măiestrie, devenind imediat populara în Marea Britanie și în străinătate.

În Variațiunile Enigma, cea de-a noua parte este supranumită „Nimrod” ca referință atât la figura biblică a vânătorului, cât și la prietenul lui Elgar, August Jaeger, al cărui nume de familie se traduce prin „vânător” din originalul german.

Nimrod este o figură biblică, fiul lui Cuș și, prin urmare, un strănepot al lui Noe. Nimrod a fost descris ca un rege în țara Shinar (Mesopotamia). Biblia afirmă că el a fost „un puternic vânător înaintea Domnului [și] … a început să fie puternic pe pământ”. Împărăția lui Nimrod a inclus orașele Babel, Erech, Akkad și, poate, Calne, în Shinar (Geneza 10:10). Tradițiile extra-biblice ulterioare (evreiască și creștină) l-au identificat pe Nimrod drept conducătorul care a comandat construirea Turnului Babel, ceea ce a dus la reputația sa de răzvrătit împotriva lui Dumnezeu – deși Biblia nu afirmă niciodată acest lucru. Efrem Sirul (306 – 373) are o opinie contrară conform căreia Nimrod „era drept” și s-a opus construirii Turnului. Targum Pseudo-Ionathan menționează o tradiție evreiască conform căreia Nimrod a părăsit Shinar în sudul Mesopotamiei și a fugit în Asiria, în nordul Mesopotamiei, pentru că a refuzat să ia parte la construirea Turnului, iar Dumnezeu l-a răsplătit cu patru orașe din Asiria, pentru a le înlocui pe cele din Babel. În Divina Comedie de Dante Alighieri (scrisă între 1308 – 1321), Nimrod împreună cu giganții Ephialtes, Antaeus, Briareus, Tityos și Typhon, stă în lanțuri pe marginea exterioară a Cercului trădatorilor din Iad.